O campanie electorală în care mi s-a părut că în mare măsură nu avem de-a face cu candidați adevărați ci, mai degrabă, cu avataruri.

Au fost doar două dezbateri între candidați. La una singură a participat și un candidat cu șanse reale la turul II. Mă refer la Dan Barna. Joi seara am asistat la singura dezbatere care a contat cu adevărat, găzduită de Moise Guran, la Europa FM. La 30 de ani de la căderea comunismului, constat că puzderia de televiziuni centrale nu au fost cu adevărat interesate să organizeze o dezbatere între candidați, acceptând pasiv tacticile perfide ale acelor candidați care se socotesc cu sacii-n căruță, încă de pe acum. Guran și Europa FM au făcut-o pe ultima sută de metri. Cam din scurt, însă un demers cât se poate de respectabil. Jurnalistul a făcut un apel public de pe-o zi pe alta, a anunțat ora, a amenajat platoul și candidații cu adevărat interesați și-au găsit timp să participe.

Cât #rezistăm? Cum #penalizăm?

Așa cum Guran a reușit să adune în același platou trei candidați, de pe-o zi pe alta, la fel putea proceda televiziunea publică TVR sau alte televiziuni mari, precum Pro TV sau Antena 1. Nu s-a întâmplat, deoarece politicieni și trusturi media centrale, cu toții s-au complăcut într-un simulacru de campanie electorală fără dezbateri reale – un indiciu cât se poate de clar că, deși Dragnea a intrat la pușcărie iar PSD a pierdut guvernarea, democrația în România continuă să se ducă la vale, la 12 ani de UE și 15 ani de NATO. Unde-o fi acum fenomenul #rezist?

Partenerii noștri strategici dezbat la greu

În Statele Unite, o campanie electorală nu poate fi concepută fără dezbateri reale, între candidați. Între cei doi pretendenți la Casa Albă au loc nu una sau două, ci chiar trei dezbateri electorale, în trei locații diferite, cu moderatori diferiți. Aceasta după ce partidele vor fi trecut deja prin dezbaterile între candidații participanți la alegerile primare. Poporul american a înțeles demult că democrația nu poate fi comodă pentru nimeni. Cu atât mai puțin pentru un politician, oricine ar fi acesta. De altfel, un președinte SUA nu ar avea nicio șansă să fie reales dacă ar fugi de dezbateri în campania electorală, oricând de grozav ar fi el. Cât privește challenger-ul, aceleași premise sunt valabile.

În cea mai stearpă campanie electorală din România post-comunistă, se cuvine să apreciem cu atât mai mult atitudinea celor trei care au acceptat invitația lui Moise Guran, pentru joi seara. Este vorba despre Dan Barna, Theodor Paleologu și Kelemen Hunor, trei candidați vii, care au dezbătut ușor reținuți, condiționați și de formatul nu foarte inspirat al emisiunii. Însă au arătat că sunt vii, că au program și au cuvintele la ei.

Alți doi, Viorica Dăncilă și Mircea Diaconu, au preferat ca în aceeași seară și pe același interval orar să vorbească fiecare, pe rând, cu Gâdea, la Antena 3, într-un format de emisiune cât se poate de ciudat. Atitudinea monologală arătată de Diaconu în campanie contrastează puternic cu promisiunea sa pentru dezbateri publice largi și esențiale, o dată ajuns în palatul prezidențial.

În ceea ce îl privește pe Klaus Iohannis, aflat la adăpostul diferențelor uriașe din sondaje, președintele în exercițiu nu s-a obosit să schimbe replici cu contracandidații săi, preferând să intre în turul II fără să aibă vreo scamă pe sacou.

Citește continuarea aici.