Argumentul, motivul esenţial, care impune acest demers, alcatuit din fapte şi reflecţii, realităţi sociale şi politice, confruntări şi dispute, istorie şi memorii, idei platonice sau arhetipuri închipuite, cu sau fără relevanţă admiţând chiar că sunt o plăsmuire mitică, dar mai aproape de adevăr, au fost determinante.
Un adevăr al existenţei noastre cotidiene din ultimul sfert de secol, mai ales a celor implicaţi, a celor militanţi.

Zbucium în declinul neamului

Trăim într-o lume plină de mizerii, ,,zbucium în declinul neamului’, prevestindu-ne apogeul josniciei naţionale – prin dezvoltarea cruntei răutăţi umane şi dramatic lupta pentru parvenire ce provoacă degradarea societati romanesti ,fara remuscari.

Peste tot întâlnim frămăntări şi nedreptăţi ,”crime” şi crize, păcăleli şi manipulări. Dacă nu mi-ar parea rău pentru DEMOCRAŢIE, nemachiavelic fiind şi disciplina nu-mi lipseşte, mâine al desfinţa partidele politice pentru un răstimp, atât de necesar pentu liniştea neamului, curăţirii, igenizării şi purificării, aruncând balastul la groapă de gunoi a istoriei.

Trăim, cum spuneam, într-o lume zbuciumată şi dezechilibrată, profană şi imbecilă (de la imbecilii întâlniţi la tot pasul), stăpâniţi de relicve umane, de frământări şi nedreptăţi, dar optimişti pentru-că unii mai visăm la orice ne-ar face mai buni, mai drepţi, mai nobili, mai frumoşi, într-un cuvânt mai oameni, încercând să dăruim semenilor nostri un dram de sensibilitate spirituală, de credinţă, de sens vieţii, ce să nască bucurii şi frumuseţe, în ultimă instanţă speranţă pentru o viaţă mai bună, mai demnă, şi mai liniştită cu scopul mărturisit prin demersuri, iniţiative şi practici concrete, să eliminăm, să abolim sărăcia, pauperizarea şi umilinţa perpetuă la care este supus poporul roman.Şi o putem face ! Personal în decursul timpurilor , căutam sprijin, căutam tipul de OM (OMUL FIINŢĂ), pe care să mă bizui pentru deschiderea, dezvoltarea şi clădirea viziunii mele de viaţă. Ştiam că este posibil .

A fost şi este posibil, atât pentru mine cât şi pentru semenii mei, cu toate rudimentele umane întâlnite (oameni limitaţi şi egoisti indiferent de pregătire ). Onest, am căutat certitudini care să fie purtătoare de inteligenţă, de generozitate intelectuală, de responsabilitate umană şi socială, oameni care să aibă şi HARUL de-a induce şi genera binele, omenescul, întro comuniune umană superioară. DA ! O viziune idealistă, dar perfect înfaptuibilă si aşa a fost până la un loc. Stăpânit de ideea împlinirilor: profesionale, umane , morale, sociale m-am slujit de puterea unor energii interioare, a ordinii, a exemplului şi sacrificiului personal, în neliniştea vremii. Dând sens lucrurilor, ne-am situat arbitrar dincolo de bine şi de rău, nădăjduind în superioritatea omului evoluat: social, politic şi cultural, abordând implicarea justificată istoric şi moral, în lumea politicului.

Spre o civilizaţie superioară

Obiectivul suprem era evoluţia spre o civilizaţie superioară, spre lumea valorilor umane, morale şi sociale, naţionale dar şi materiale şi spirituale. Nu mă aşteptam să intru într-un tunel obscurantist şi demagog în care demonii ,,politicului” se aşezaseră hegemonic într-o ,,concurenţă politică“ josnică, de imagine salbatică, dar mascată de voalul ,,bunului simt”, a ,,bunei credinţe”, sub care se ascundea setea de putere, urmărind ,,gloria” personală sau a familiei!

Aţi numi-o fanatism sau impotenţă politică. Stare care exclude orice coleg sau adversar politic, hăţindu-l în subsolurile apartenenţei partinice. Stupefiaţi, dar nu tulburaţi, ne-am angajat într-o existenţă, o aventură politică cenzurată, pe un drum permanent neliniştit, însoţit de un mister inefabil evanescent, incitant pentru minţile deschise, curate, cinstite şi dedicate destinului cetăţii – dar atât de rare, cu scopul de-a contribui la emanciparea şi educaţia municipalităţii, a judeţului, a ţării.Un angajament, un demers neînţeles, eronat şi absurd (vezi comentariile acoliţilor), fără valoare pentru besmeticii unei politici de gaşcă, care nu ţin cont de aspiraţiile, de necesităţile reale, de visele de preamărire a neamului românesc. Într-un cuvânt înaltul grad de cultură şi tradiţie.

Cultura pentru ei este un surogat ieftin şi captiv, pentru că forţa care vine din cultură şi care aparţine spiritelor superioare îi sperie, le e frică că-i desfigurează. Apelează rapid la ,,crimă” şi la preparatele ,,vegetale”, apoi satisfacuţi dau raportul, iar în momentul în care le perturbi,,proiectul” fac totul, din puţinul lor, să te elimine, pentru că ei sunt incapabili să se mişte la vedere, în lumea vizibilă. Invizibilul, întunericul le este sfetnic bun. Ei cred că au devenit limpezi, ilustrativ pentru complicaţiile existenţei falsificate, neglijând tradiţiile etice reale ale pământului din care s-au născut, uitind de reprezentanţii adevaraţi ai spiritului românesc.

Confruntările şi ,,lupta” acestora iau uneori forme absolut paradoxale, prin vulgarităţi, spre excludere a valorilor, din viaţa politică, din viaţa publică, fără eleganţă, fără proteste. Arta, cultura, esenţa şi forma artei taxând-o imediat inspiraţi de insolenţa absurdă a rudimentarului, a snobismului ocult, frica de idealul social. Surprinzător ne lovim de-o inconştienta colectivă, de frica de urmări, de grotescul răzbunării. Prin dinamica şi frumusetea energiei personale generoase şi generatoare de viaţă culturală şi spirituală, am încercat să deschid perspective şi sperante înălţătoare folosindu-mă şi de eşicherul politic.

Deziluzii devastatoare

Aveam speranţe în împliniri mari susţinut partinic! Mari decepţii! Dacă prima încercare de conştiinţă, ca membru al unui partid emblematic pentru fiinţa noastră naţională, mai ales ardeleneasca – PNT-CD, partid de centru – stânga, am parcurs un drum lung de aproape 20 de ani, conştient că trăim într-o lume dezechilibrată şi mistuitoare, aici finalităţile au fost imposibile cu tot statutul istoric şi de creştin – democrat. A urmat în ultimii 7-8 ani experienţa tristă într-un partid social-democrat de alte dimensiuni.

Deziluziile au fost devastatoare, nu datorită oamenilor (membrilor acestui partid după deformare în reformare, oameni frumoşi dar uşor manipulabili prin structura lor socio-culturală tradiţională), mulţi devotaţi ideologiei ( ?! ), ceea ce nu este de reproşat, ci datorită mişcărilor tectonice din vârful piramidei ; lipsa de respect, răutate umană, rudimentarism cultural, incompetenţă şi suspiciune, şiretenie. Mai grav, din punct de vedere spiritual, incapacitatea de-a fi apropiaţi creaţiilor, creatorilor, a valorilor culturale. Lipsa capacităţii de ataşament şi înţelegere faţă de necesităţile materiale şi financiare, de sistemele de organizare şi prolificitate civică şi culturală, a tuturor factorilor, nu numai politici, ci şi a acelora instituţional – administrative: partide, primării, prefectura, consilii locale sau judeţene.

Am întâlnit un sistem discreţionar şi obtuz şi nu numai aici. Parcă cele 2-3 partide mai răsărite sunt bătute de Dumnezeu. Lumea spirituală, creatorii în majoritatea lor, oare nu au suferit destul în ultimii 60-70 de ani? Calomniile abile şi impostura, aproape şi-au intrat în drepturi în ultimii 25 de ani, ceea ce nu ne poate lăsa indiferenţi. Suntem angajaţi de acum, cu argumente, într-o lungă luptă şi complicatul calvar al drumului pentru emancipare şi drepturi culturale si spirituale, pentru creaţie, rupându-ne dintr-un sistem opresor, brutal şi indiferent.

Dorim să ridicăm un ,,monumental” soclu al demnităţii umane apărând drepturile creatorilor, având încă prejudecata fundamentala a creaţiilor valoroase, de calitate din toate domeniile: arte plasice- sculptură, pictură şi grafica, muzică şi literatură, teatru şi tradiţii, în urbea noastră de pe Crişul Repede, oraş care trebuie să renască din cenuşa mediocrităţii.

Prof. univ. dr. Cornel T. Durgheu