„Donald Trump devine al 45-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii” – citesc pe burtiera unei televiziuni româneşti. Mă autosurprind cu un zâmbet scăpat într-o uluială din care, totuşi, îmi revin destul de rapid. Am intuit victoria lui Trump. Şi totuşi, uluiala mă cuprinde din nou când recitesc grava propoziţie citată mai sus.

Cine ar fi crezut că aşa ceva este posibil, în urmă cu doar un an? Chiar aşa… Ştiu, Trump însuşi a crezut, a şi spus-o, ceea ce-i oferă deja aerul infailibilităţii.

Scriu după o noapte albă şi-o zi dominate de victoria celui care şi-a asumat „schimbarea totală şi completă” în America. Un capitalist pur-sânge, un mogul imobiliar care a îndrăznit să pună la bătaie 70 de milioane de dolari din averea sa, în cea mai contondentă campanie electorală din America ultimelor decenii. Ce ironie! Un mogul, un nabab, un miliardar feroce devine icoana majorităţii americanilor care, prin votul exprimat marţi, urlă, efectiv, după schimbarea la faţă a administraţiei de la Washington DC.

Dincolo de discursul său anti-sistem, anti-imigraţie şi anti-globalism, pe Trump l-a ajutat masiv şi figura controversată a lui Hillary Clinton, cea care părea să aibă atitudinea celui care nu cere decât ceea ce i se cuvine. Şi, ca şi când Preşedinţia SUA ar fi o moştenire de familie, Mrs. Hillary cerea nici mai mult, nici mai puţin decât Casa Albă, după modelul Bush. Foamea de Putere şi obsesia de a rămâne în istorie au determinat-o pe Clinton să-şi ignore problemele de sănătate, vitalitatea sa fiind într-o vădită scădere pe final de campanie.

Majo-minoritatea clintoniană

Declicul major s-a produs atunci când Hillary s-a scăpat, şi-a dat cu firma-n cap, făcându-i pe suporterii lui Trump deplorabili! Eroare fatală. Hashtagul #deplorable a invadat Facebook-ul şi Twitter-ul, rostogolindu-se, multiplicându-se la o scară inimaginabilă, alături de sloganul devenit celebru #DrainTheSwamp (Seacă mlaştina de la Washington! – n.red.) şi #MAGA (Make America Great Again). Business-showmanul Trump s-a transfigurat într-un fenomen social, miliardarul devenind figura emblematică a unei mişcări anti-sistem ce ne arată că America nu o duce bine. Şi că, mai degrabă decât America cea unită şi prosperă, propovăduită de Obama în urmă cu opt ani, moştenirea preşedintelui democrat rezidă în mai multe falii căscate periculos de adânc în societatea americană. Falii ce riscă să arunce în aer superputerea secolelor XX şi XXI.

Clinton a beneficiat de sprijinul masiv al marilor grupuri de interese financiare de pe Wall Street, de susţinerea făţişă a marilor canale mass-media din SUA (CNN, MSNBC, NY Times, LA Times, USA Today, Washington Post, HuffingtonPost.com etc.), de simpatia, campania şi compania vedetelor de la Hollywood şi a starului NBA LeBron James, iar în ultimele săptămâni însuşi cuplul prezidenţial Barack şi Michelle Obama s-a implicat trup şi suflet în campania electorală a fostului secretar de stat american.
Hillary a încercat să-şi asigure o majoritate confortabilă, formată din elemente cât se poate de pestriţe: comunităţile afro-americane şi hispanice, în continuă creştere pe teritoriul SUA, elitele educate ale Americii şi tineretul liberal, dominat de spiritul globalist al lui „political correctness”, comunităţile LGBT şi, bineînţeles, din femeile şi mamele din toată America. Şi a eşuat. De ce?

Pentru că, dominată de un discurs cu puternice accente socialiste, cu un renume erodat în scandaluri, atacată permanent de energicul Trump, cel care a etichetat-o coruptă şi mincinoasă patologică, Hillary a uitat un adevăr fundamental: acela că America a ajuns cea mai mare putere bazându-se pe o clasă pe care ea a jignit-o profund. Iar #deplorabilii l-au făcut pe Trump preşedinte!

Prototipuri americane

„Deplorabilii lui Trump”, etichetaţi astfel de „aristocrata” Clinton, sunt tocmai zecile de milioane de americani albi, fără o educaţie superioară pretenţioasă sau chiar fără facultate, cei care, asistând la oratoria fără acoperire a lui Obama, au constatat cum, într-un ritm tot mai susţinut, America lor clasic-capitalistă, muncitoare, dominant albă, le este furată de un establishment democrat care are discurs şi protecţie pentru orice minoritar, etnic, sexual sau religios, pentru orice proaspăt venetic sosit pe teritoriul SUA, mai puţin pentru americanul alb de rând, cel care a izbândit în cele două războaie mondiale, transformând SUA în primul solist al scenei mondiale.

Acestora li s-au alăturat alţii, sătui de gargara politică ce nu-şi găseşte un efect pozitiv în viaţa lor de zi cu zi şi care, prinşi în mreaja lui Trump, plictisiţi la maximum de Clinton, l-au votat pe cel care oferea Altceva. Candidatul „Anti”.

Pentru aceşti „#deplorabili”, prototipul eroului american este portretizat de John Wayne, Clint Eastwood şi, mai recent, de Tom Cruise. Iar Visul American poate fi lesne asimilat imperiului imobiliar creat de Trump însuşi, devenit el însuşi eroul după tiparul clasic american. Un Rambo politic!

Cei Şapte Magnifici

Prin contrast, recent, Hollywood propunea pe marile ecrane pelicula „Cei Şapte Magnifici”. Un blockbuster de tip western post-modern, în care, la final (atenţie, spoiler!) rămân în picioare cowboy-ul atipic afro-american Denzel Washington, cel nativ indian şi cel hispanic-mexican. În lupta cu eroii negativi, la datorie cad două figuri clasice ale prototipului americanului alb, apoi americanul-franţuz din Louisiana şi, finalmente, asiaticul.

Iată un scenariu cu un final ce era imposibil de imaginat în Hollywood-ul de acum 25 de ani. Însă, în timp ce Hollywood-ul o susţinea gălăgios pe Hillary şi lansează asemenea mesaje de propagandă indusă, „majoritatea tăcută” s-a dovedit a fi cu Trump, trimis la Casa Albă ca să scuture America dopată cu socialismul doctrinar de tip „political correct” şi pentru a reda iluzia strălucirii Americii de altădată. Acea Americă ce-şi aşeza cu o mândrie puritană motto-ul „In God We Trust” şi inventa, prin sudoare, perseverenţă şi ingeniozitate, lumea cea nouă, devenită pământul făgăduinţei.