Potrivit legii în cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile, putând fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile.”
Cât priveşte durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, aceasta este de 180 de zile.
Anterior datei de 30 iunie 2015, Noul Cod de Procedură Penală nu reglementa o durată maximă a arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii în primă instanţă.
Acest aspect nu a rămas nesancţionat, Curtea Constituţională a decis la data de 7 mai 2015 că dispoziţiile articolului 222 din Codul de procedură penală încalcă legea fundamentală, întrucât nu este precizată durata maximă a arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii în primă instanţă.Curtea Constituţională a arătat în motivarea deciziei, că arestul la domiciliu reprezintă o măsură intruzivă ce poate afecta drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată, dreptul la învăţătură şi munca şi protecţia socială a muncii.
În aceste condiţii a fost necesară de urgenţă intervenţia legiuitorului , prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24 din data de 30 iunie 2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 473 din aceeaşi dată Codul de procedură penală fiind modificat după cum urmează:
Art 222 a fost completat cu alineatul 12:(12) În procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 30 de zile. Dispoziţiile art. 239 se aplică în mod corespunzător.”
Potrivit art 239 ce reglementează durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii în primă instanţă:
(1) În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani.
Concluzionăm aşadar că aceleaşi dispoziţii sunt aplicabile şi arestului la domiciliu care nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special pentru infracţiunea ce face obiectul sesizării şi în toate cazurile durata în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani.
Important de precizat este faptul că potrivit art.399 alin 9 cod procedură penalădurata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă.
Nu în ultimul rând , nu a fost omisă nici reglementarea situaţie arestului la domiciliu efectuat în străinătate , încă din anul 2009-este vorba de decizia ICCJ nr. 22 din 12 octombrie 2009, prin care Curtea Constituţională a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casatie si Justitie, stabilind că : “în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala ,durata arestului la domiciliu, executat in strainatate, măsură preventivă privativă de libertate, in acceptiunea art. 5 din Conventia europeana pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale, trebuie luata in calcul in cadrul procedurii penale române si dedusă din durata inchisorii aplicate de instantele române.”
Citiți principiile noastre de moderare aici!