Executarea silită a datoriilor fiscale

Astfel, reprezintă datorii fiscale: taxele, impozitele, contribuţiile sociale şi accesoriile acestora, percepute de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale în baza unor raporturi juridice de drept public.

Statul are la dispoziție un termen de cinci ani pentru a stabili creanțele fiscale și tot un termen de cinci ani pentru a executa silit contribuabilul care nu-și plătește contribuțiile la stat, fie că vorbim de impozite, taxe ori alte obligații de plată.

Termenul de cinci ani pentru a stabili creanțele fiscale curge de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală. În anumite situații însă, acest termen poate fi suspendat sau întrerupt, ceea ce înseamnă că va începe să curgă un nou termen de cinci ani.

Executarea se realizează prin intermediul executorilor fiscali, prin comunicarea unei somații însoțită de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silită.

Titlul executoriu, trebuie obligatoriu să aibă la bază un titlu de creanță fiscală emis și comunicat în condițiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

În titlul executoriu, organele de executare silită trebuie să înscrie toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, prin urmare, existenţa unei creanţe scadente este de esenţa executării silite. În plus, este necesar ca aceste creanţe să fie stabilite şi individualizate precis de către organele fiscale, precum şi să fi fost comunicate contribuabilului.

În concluzie, persoanele nu pot fi executate silit de către organele fiscale pentru creanţele care nu au fost aduse la cunoştinţa acestora.

Măsurile de executare silită sunt aplicate în mod diferențiat, prin raportare la cuantumul și vechimea datoriilor fiscale.

Astfel, executarea poate să se facă asupra imobilelor datornicului, caz în care, urmărirea trebuie notată la cererea organului fiscal în cartea funciară.

De asemenea, sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale datornicului, cu unele excepții (cele necesare vieții și muncii debitorului și familiei sale).

Se pot institui popriri asupra sumelor de bani ce pot fi urmărite: “Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”, prevede Codul de procedură fiscală.

În situația în care organul de executare silită constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa creanţelor fiscale.

Totodată, este foarte important să precizăm că persoanele care îşi achită datoriile fiscale după ce acestea s-au prescris nu au posibilitatea să-și recupereze banii, reglementările în vigoare stabilind că sumele achitate de debitor în contul unor creanţe fiscale, după împlinirea termenului de prescripţie, nu se restituie.