Trebuie sa se stie ca tânarul poet, aflat la a treia carte, a facut studii
postuniversitare în Scotia si ca este un spirit foarte activ în
cele carturaresti, glumet ca mai toti sudistii, dar dispunând de prudenta
necesara unui universitar ce este. În noua sa carte, el încearca
si reuseste sa condenseze trairi pe care le plasticizeaza în scriitura
moderna, originalitatea fiind apropiata de respiratia fireasca, însa surprinzatoare
prin viraje sprintene, silentioase însa, discrete.
Mihai Vieru te obliga sa-l citesti staruitor, atent la metaforele nu lipsite
de o încifrare care tine de spirit si de disponibilitate, nu neaparat
de moda, ci de propria-i modalitate, de eul îndraznet, mizând pe
bataia lunga a formularilor înnoitoare.
Haiku-urile nu sunt neaparat canonice, poetul se abate cu deliberarea pe care
o cer particularitatile limbii noastre, abatere cu câstig artistic, ideatic.
În carte sunt si câteva poeme într-un vers, sclipiri poetice
sentimentale, saltarete. „Ea îmi zâmbea o floare alba de cactus”,
sau: „Inclusiv ca noi suntem mai frumosi iubindu-ne!”…
Talentul cert al lui Mihai Vieru va aduce cititorului noi alduite surprize
poetice.
Ion Davideanu
Trimite articolul
X
AlexTG 
cerafrance@yahoo.com says: Buna, Miki! Nu ai putea posta ceva mai multe hai-ku-uri pe net, ca sa imi amintesc de zilele studentiei de la Ploiesti, cu poezia si “ceva”-ul mistic revelator pe care le-a dat-o prezenta ta acolo? Cerasela
