Infracțiunea flagrantă

Este de asemenea considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de organele de ordine publică şi de siguranţă naţională, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit infracţiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune.”

Astfel, potrivit textului de lege, atât persoanele care sunt victimele unei infracțiuni, cât și persoanele care asistă la comiterea unei infracțiuni, au dreptul să-l prindă pe făptuitor şi să-l conducă înaintea autorităţilor.

Problema care intervine în astfel de situații este legată de intensitatea acțiunilor pe care le poate exercita persoana care a pornit în urmărirea agresorului, în scopul prinderii acestuia pentru a putea fi tras la răspundere pentru fapta comisă.

În doctrină se arată că, pentru exercitarea legitimei apărări și imobilizarea infractorului surprins în flagrant în timpul comiterii unei infracțiuni, este justificată exercitarea unei violențe proporționale cu rezistența pe care o manifestă infractorul surprins în flagrant: „Există de pildă atac material în situaţia în care un cetăţean surprinde în flagrant o persoană care încearcă să sustragă un bun, să evadeze, să comită un omor, iar in momentul în care acţionează pentru imobilizarea ei infractorul foloseşte forţa braţelor sau scoate o armă cu care acţionează asupra persoanei respective” (Alexandru Boroi, Drept penal. Partea generală, Editura C. H. Beck,  p. 197.)

În ceea ce privește intervalul de timp în care se poate proceda la urmărirea făptuitorului, facem precizarea că atacul exercitat de acesta trebuie să fie unul actual, adica in curs de desfășurare, ori iminent, în sensul că desfășurarea acestuia este o certitutidine.

De asemenea, atacul asupra bunurilor rămâne actual şi după momentul în care agresorul şi le-a însuşit şi se îndepărtează cu acestea, având în vedere caracterul reversibil al infracțiunilor contra patrimoniului. Drept urmare, riposta celui care încearcă imediat să îşi reia bunurile, urmărindu-l pe hoț şi silindu-l să restituie ceea ce a furat, va constitui o ripostă legitimă, acoperită de prevederile art. 293 NCPP privind constatarea infracțiunii flagrante.

Esențial de menționat este faptul că, dispozițiile art. 465 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală 1969 [reluate și de noul Cod de procedură penală în art. 293 alin. (2) și (3)] dau oricărei persoane dreptul  de a-l urmări pe făptuitor, de a-l prinde și aduce în fața autorităților, inclusiv prin privarea de libertate.