Instanța judecătorească poate înlocui sancțiunea aplicată cu sancțiunea avertismentului chiar dacă actul normativ ce descrie și sancționează fapta considerată contravenție nu prevede această sancțiune, fapt prevăzut expres în art. 7 alin. (3) din O.G. 2/2001: „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
Însă, pentru a proceda astfel, instanța de judecată trebuie să constate că fapta pentru care a fost sancționat contravenientul este de o gravitate redusă.
Potrivit art. 21, alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Astfel, dispozițiile amintite permit instanței să individualizeze sancțiunea în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, aceasta nefiind un atribut exclusiv al agenților constatatori.
Este necesar ca în cadrul verificării temeiniciei să poată fi verificată proporţionalitatea oricărei sancţiuni, iar instanţa este astfel ţinută de principiul proporţionalităţii consecinţelor juridice pe care trebuie să le suporte persoana, cu situaţia care le-a generat.
Aplicarea automată a unei sancțiuni principale constând în plata unei sume de bani indiferent de fapta comisă şi fără aprecierea circumstanţelor acesteia, încalcă cerinţa proporţionalităţii restrângerii exerciţiului unor drepturi cu situaţia care a determinat restrângerea.
Aplicarea într-un mod general a sancţiunii amenzii contravenționale, fără a ţine cont de alte criterii, decât de criteriul valoric al sumei nejustificate rezultate din săvârşirea contravenţiei, poate fi disproporţionată şi arbitrară, aducând atingere însăşi substanţei scopului răspunderii contravenţionale, care rămâne fără conţinut, scop şi caracter efectiv.
Prin urmare, principiul proporţionalităţii este respectat atâta timp cât există o legătură evidentă şi suficientă între sancţiune şi comportamentul, precum şi situaţia concretă a contravenientului, deoarece scopul sancțiunilor trebuie să fie unul preventiv, educativ și nu unul punitiv.
Citiți principiile noastre de moderare aici!