Înscrişi în concursul unic în ţară „Şcoala fără violenţă”, demarat de Poliţia Bihor, 17 liceeni şi 15 elevi de gimnaziu au şi dat soluţii pentru reducerea violenţei de orice fel în rândul minorilor. Ei cer şi celor ce conduc ţara să schimbe priorităţile naţionale, să le acorde mai multă atenţie, siguranţă şi credit pentru a se dezvolta într-un climat de apreciere a valorilor reale.
JB a încurajat dintotdeauna educaţia în rândul copiilor dată de poliţişti, în mod voluntar, cu scopul reducerii victimelor din rândul copiilor, dar şi a delicvenţei juvenile. Drept răsplată pentru curajul, creativitatea, discernământul, şi originialitatea şi soluţiile date, JB publică eseurile concurenţilor, elevi de gimnaziu şi liceu, de la „Şcoala fără violenţă”.
Ȋnvățăm ȋntr-o şcoală cu un număr mare de elevi. Şcoala noastră e apreciată pentru toate premiile luate de către copii, dar ȋn fiecare şcoală, pe lȃngă olimpici sau elevi foarte buni, sunt şi elevi care preferă să aibă alte ocupații sau, cel puțin, nu ştiu aprecia interesul profesorilor de a ȋmpărtăşi toate informațiile ştiute din experiențele personale. Ȋntr-o şcoală, ar trebui să fim toți prieteni, dar majoritatea elevilor se evită din motive personale, alții ȋnsă preferă să fie evitați. E greu de explicat, dar aşa e. Aici şcoala ar trebui să fie o comunitate ȋn care tema predominantă să fie buna conduită şi buna ȋnțelegere.
Ȋn acestă perioadă, unii elevi sunt inhibați din cauza violenței asupra lor. Ȋn această eră, societatea nu e o viață ȋn care grijile să fie pe ultimul loc, din contră, ele primează ȋn viață. Am fost şi noi prezenţi la multe scene de violență verbală şi nonverbală, fizică. Am văzut cu ochii noştri ce ȋnseamnă să ai parte de asemenea evenimente neplăcute. Am văzut, am simțit şi am trăit. Violența debutează de cele mai multe ori cu vorbe urȃte care enervează şi duc la consecințe neplăcute, care le pot transfigura fizic, moral şi sentimental pe “personajele” implicate ȋn aceste acțiuni inevitabile. Noi trebuie să-i ȋnvățăm să uite trecutul, să aprecieze prezentul şi să privească ȋncrezător spre viitor.
Din păcate, ȋn combaterea violenței avem doar două planuri satisfăcătoare pentru elevi. Primul ar fi implicarea părinților; dacă acesta nu merge, există planul “B.” Elevii care au, ȋn mod regulat, aceste manifestări brutale, trebuie să-şi rezolve problemele ȋmpreună cu specialiştii. Ȋmpreună cu psihologul ar trebui să rămȃnă după ore ȋntr-o sală de clasă unde să discute problemele lor. Cei doi ar trebui sa-si spună problemele morale care au dus la astfel de comportamente, după aceea să ȋşi asume că nu vor mai face lucruri care să ȋl enerveze pe celălalt, apoi ar trebui aduse ȋncurajări la adresa lor, ȋn scopul de a fi mult mai optimişti ȋn viitor. Astfel, doi duşmani vor deveni doi prieteni. De multe ori aceste promisiuni intră pe o ureche şi ies pe cealaltă, ȋntȃmplȃndu-se ca deseori copiii să audă cuvȃntul pierzaniei: “Exmatriculat!” Astfel ei ȋşi pun ȋntrebarea: “De ce nu m-am putut cuminți de la ȋnceput?” Hai să fim puțin subiectivi şi să tratăm problema astfel: “Păi, dragul meu, n-ai ȋnțeles cu binişorul; am ȋncercat altceva mai agreabil decȃt şcoala de corecție, dacă nici aşa, lasă numai că şi aşa ȋn lumea asta e nevoie de oameni ca tine, ȋnsă nu trebuie să fii tu acela care dă verde propriului eşec; dacă aşa ai vrut, atunci ȋnainte cu poveste că de-aicea mult mai este.”
Fiecare dintre noi are cȃte un colocatar nedorit care ȋi perturbă viața şi i-o transformă ȋntr-un calvar. Cȃnd vine vorba de combaterea violenței nu există “N-am chef!” Vrei, nu vrei, trebuie să-ți rezolvi problemele. Altfel vine al treilea plan care nu-ți convine deloc. Toți suntem nişte opere vagi ale creatorului şi mereu vor exista oameni care să ne critice după comportamentul nostru. Toți putem colecționa cȃte ceva. Noi colecționăm momente. Din păcate, aceste momente sunt foarte complexe: avem momente frumoase şi mai puțin frumoase, pe care ni le vom reaminti cu drag sau nu. Le-am simțit, le-am trăit şi le-am văzut. De aceea, noi, care combatem violența, cei ce am avut aceste momente de ȋndrumare, care acum e experiența noastră de azi şi acum afirmăm că suntem obiectivi, trebuie ca lor să le fie ȋndrumarea de mȃine. Din fericire, depinde nu doar de noi. Dar dacă vom coopera, vom trăi ȋn armonie, linişte şi bună ȋnțelegere.
Vrem şi trebuie să-i motivăm şi pe alții să fie colecționari de momente frumoase; asta ȋnseamnă: control, experiență şi ambiție. Cu toții am vrea să avem momente frumoase de ȋmpărtăşit cu restul lumii. Putem construi ȋmpreună un viitor frumos din care toți să facem parte.
Olenici Anastasia, Rusu Emanuel
clasa a VI-a, CN „A. Iancu” Ştei
prof. coord. Rusu Inga
Citiți principiile noastre de moderare aici!