Mircea şi penibilul

Iata motivul pentru care nu cred în salvarea scumpei noastre patrii,
de la ridicol si saracie, de vreo clasa politica, fie ea juvenila si energizata
de proiecte generoase. Contaminati iremediabil de impostura, venalitate si deprinderi
de vataf, politicienii carpatini si danubieni îsi fac jocul lor derizoriu.
Singurile împliniri pe care putem conta sunt, si pe mai departe, scandalurile.
Dar sa revenim la prostanacul nostru…

Ultimele evolutii din PSD, determinate de mult anuntata si dilematica motiune
de cenzura asupra guvernului Tariceanu, pune crucea pe mormântul de om
politic al celui care, cu doar trei ani în urma, constituia marea speranta.
El, Mircea Geoana, ins subtire, diplomat stralucit, era chemat sa reformeze
social-democratia, sa-l trimita la pensie pe Ion Iliescu si sa cauterizeze partidul
de insi precum Hrebenciuc sau Mischie, baronul de Gorj.

Avea, se credea atunci, sprijinul grupului de la Cluj, dar si al tinerilor,
precum micul Titulescu. Ce a urmat, însa, a infirmat spectaculos premisele.
Am vazut un lider PSD sovaielnic, incapabil sa gestioneze crizele ce au zguduit
partidul, dar mai cu seama timorat în fata lui Iliescu.

Încet, dar sigur, a devenit victima propriului proiect, câta vreme
sondajele nu pregetau sa anunte, la rastimpuri precise, diminuarea electoratului,
pâna spre 15%. Marele partid, croit dupa chipul si asemanarea lui Ion
Iliescu, refuza sa se reformeze. Mai grav, forte nevazute, dar staruitoare si
eficace, reuseau sa-i modifice „genetic” tocmai pe cei care cutezasera
sa urzeasca metamorfoza.

Iesirea din plim-plan a lui Adrian Nastase, plecarea unora precum Dan Ioan
Popescu sau Rodica Stanoiu, nu au modificat parametrii intimi ai unui organism
ce functiona, imperturbabil, dupa protocolul ce i-a dat fiinta, „scris”
în tulburea ambianta a decembrismului. Nu stiu daca l-a cuprins spaima
atunci când si-a dat seama ca a ajuns liderul unui partid nereformabil,
dar este evident ca neputintele i-au pricinuit lui Mircea Geoana.

Este acum cel mai slab lider de partid parlamentar. Incoerent, vehement doar
gratie unor stilistici mimate, cu o privire de om haituit, fostul ambasador
al României în State stârneste mila. Abandonat de clujeni,
urât si chiar dispretuit de grupul condus de Iliescu, baiatul fin si elegant,
adevarata mascota a noului val al politicii de Bucuresti, îsi traieste
fara gratie crepusculul grabit. Are oare, cine sa-l regrete? N-as prea crede.
Cine s-o faca?

Cei mai multi dintre camarazii sai de partid sunt epigonii clientelismului
politic ce a proliferat în tranzitia cu miasme de closet a anilor ’90,
vulgaritatea, hameseala si tradarea fiind trasaturile ce au definit si o mai
fac înca profilul pesedistului statistic. Nu trebuie sa mergem pâna
la Bucuresti pentru a întelege ce înseamna partidul care a influentat
cel mai mult, în rau, viata românilor, în ultimii 18 ani.
E suficient sa aruncam o privire în filiala locala si sa-i rememoram istoria
jalnica.

Nu vom descoperi nimic maret, nimic laudabil sau macar stimabil, ci o galerie
de fapte si gesturi dezonorante, care au sfidat binele public, în favoarea
celui personal sau de grup. Tradarile, luptele pentru putere, aranjamentele,
santajul, alintele de conjunctura pentru privilegii si bani au constituit politica
de partid, tactica si strategia doctrinara.

Cine le-a pus în opera? În marea lor majoritate, oameni vulgari,
stupizi, insi pentru care politica a însemnat exclusiv capatuiala. Putea
un astfel de partid sa se reformeze? Doar în mintea unui prostanac sadea.
Mircea Geoana sau biografia unui esec penibil…

Florin Ardelean