Cel mai recent exemplu este ideea nebună de a fi scoasă din programa şcolară nu numai limba din care ne tragem dar şi depozitul de cultură universală la care au străduit secole de-a rândul şi de-a latul înaintaşii noştri, clădind cea mai adevărată pildă de nobleţe şi autenticitate istorică. De ce trebuie exclusă latina? Pentru că e o limbă moartă, inutilă azi şi mai ales că plozii obosiţi de telefoane şi tablete nu găsesc nimic valoros în ea!

Cei ce spun aceste inepţii suferă de o crasă şi condamnabilă insuficienţă culturală. În toate ţările lumii ştiinţele naturii nu pot fi studiate fără elementare cunoştinte de limbă latină. Toate plantele şi animalele pământului şi fiecare părticulă din univers, în dicţionarele umanităţii sunt botezate cu nume latineşti. E limpede?…Sau, paralel cu dispariţia lor din peisajul lăsat de Creator, prin poluarea continuă la care contribuim sârguincioşi zi de zi cu toţii, vrem să le ştergem simultan şi din catalogul planetar cu destinaţii iniţiale de eternitate? Medicii, farmaciştii, istoricii, filologii, chimiştii ş.a.m.d. nu pot fi specializaţi fără textul şi muzica acestei limbi enorme. Chiar robii şi roabele modelingului, cu sau fără costume pe ei, în pregătirea lor firavă, îşi trag croiurile şi liniile din latină.

Cel de al doilea motiv în alegerea titlului latin este o întâmplare recentă, povestită de doamna profesoară Nicoleta Pazmany, conducătoarea celebrului club de tineret „Meridianul 0”, cu ocazia deschiderii în „Grota roşie” a celui de al X-lea an de cursuri de astronomie de la Cetatea Oradea, care a coincis fericit cu „Ora pământului”, când peste 2 milioane de oameni şi-au adus aminte că trăiesc pe planeta albastră. Doamna Pazmany în deschiderea întâlnirii a evocat figura emblematică a fostului coleg al domniei sale întru profesorat şi organizarea clubului orădean, profesorul Marin Bica, plecat nu prea demult în ceruri, unde Uniunea Astronomică Internaţională a botezat cu numele lui un asteroid. Aşadar, putem afirma cu certitudine că din 2013, parafrazând uşor versurile lui Goga: ….Între stelele de pază, azi avem şi noi o stea… Dar evenimentul major care confirma atribuirea numelui profesorului Bica asteroidului în cauză, nu s-a petrecut la Oradea cum s-ar fi cuvenit ci la planetariul de la Suceava, unde i s-a dezvelit un bust cu ocazia Olimpiadei Internaţionale de Astrofizică… La Oradea memoria lui Marin Bica a rămas doar în amintirile frumoase ale discipolilor săi… Pe când o şcoală, o stradă cu numele lui? Quo Vadis Domine?*

Fără nici o exagerare, de la sfântul Luca şi sfântul Petru am putea spune prin traducere liberă: „Nimeni nu e profet în ţara lui. Încotro, Doamne?”

„Nemo propheta in patria sua” – Nimeni nu e profet în ţara lui, sf. Luca                                                    „Quo Vadis Domine?” – Încotro Doamne?, sf. Petru.

Aşadar, latina nu mai poate profeți în ţara noastră.

MIRCEA BRADU