O greşeală scumpă şi pe banii noştri, ai contribuabililor care de-abia îşi duc traiul de la un salariu la altul.
Adică ne plângem că nu sunt bani, că nu e personal destul prin puşcării, că se cheltuie, din bugetul de stat (adică din taxele pe care noi le plătim) pentru „cazarea persoanelor private de libertate”. Şi ce facem? Persistăm în greşeala de a umple puşcăriile că trebuie, că nu trebuie.
În cazuri de genul acesta, când e vorba de oameni cu buzunarele ce dau pe afară de bani, poate că ar fi mult mai ieftin pentru statul român, dar şi mai eficient, să li se pună poprire pe conturi şi pe averi, dar să fie lăsaţi în libertate cu obligaţia ca, pe un termen limitat sau pe viaţă, funcţie de gravitatea faptei, să lucreze în folosul comunităţii.
Uite aşa ar prospera şi localităţile ţării fiindcă nu s-ar mai da bani atât de mulţi pe firme de curăţenie şi întreţinere a spaţiului verde, pe muncitori care sapă şanţuri sau alte activităţi gospodăreşti mereu necesare în orice oraş, comună sau sat.
Faptul că vor fi recuperaţi banii de la cei opt magnaţi din lumea fotbalului e normal, dar că au fost trimişi după zăbrele pe diverse perioade măsurate în ani nu foloseşte nimănui. Dimpotrivă, tot societatea are de pierdut bani, că lor nu le plâng de milă fiindcă nu cred că vor sărăci de tot. Ba din contră, poate pe când ies din puşcărie averile lor vor fi şi mai mari.
Din acest motiv cred că românii nu ar mai trebui „serviţi” cu acelaşi meniu de circ, nu ar mai trebui „educaţi” public în spiritul pedepsirii păguboase a răufăcătorilor de genul acesta (infractori „economici”) prin aruncarea lor după gratii. Mai degrabă ar trebui dezvoltat simţul practic, folositor ţării la modul concret.
Citiți principiile noastre de moderare aici!