Şi atunci, ca şi acum, cu gunoaiele, de suferit au suferit tot bihorenii, deoarece autostrada de 50 de kilometri din judeţul Cluj s-a făcut mutându-se, practic, şantierul de la Suplac în bătătura Clujului.
Este revoltător să aflăm pe pielea noastră cum Clujului nu i-a păsat să-şi rezolve problema gropii de gunoi – una, de altfel, critică pentru România – însă a avut grijă să-şi construiască o infrastructură sportivă de cel mai înalt nivel, vezi cazul Cluj Arena şi a noii Săli Polivalente.
Repet, pentru Cluj-Napoca problema depozitării deşeurilor menajere nu a fost o prioritate. În schimb, au fost priorităţi realizarea unor parcuri industriale în serie şi atragerea investitorilor mari, dezvoltarea aeroportului (iniţiative stimulate din plin tot de Guvernul Boc) şi nu în ultimul rând primirea titlului de „Capitală Europeană a Tineretului”, anul acesta. Ocazie cu care Boc şi ai lui au pus în scenă mega-festivalul Untold, altă iniţiativă la care Oradea nici măcar nu visează.
Noi, orădenii, nu avem nici stadion nou, nici sală polivalentă nouă, nici autostradă şi nici nu suntem vreo mare putere economică. Dimpotrivă, orădenii se bucură că au ce lucra, iar primarul că poate aduce investitori în Parcul Industrial, oricum ar fi ei. Problema salariilor mici pare să prindă, însă, rădăcini adânci în Oradea. Cu toate acestea, administraţia locală a avut grijă să ne conformăm din timp normelor europene în materie de depozitare a gunoaielor, prin deponeul ecologic din Episcopia. Şi, cum se întâmplă deseori în viaţă, suntem pedepsiţi pentru aceasta.
De când cu regionalizarea clamată de guverne precum Boc şi Ponta, Oradea a pierdut în faţa Clujului instituţii importante. Inspectoratul de Stat în Construcţii şi-a mutat sediul regional la Cluj, Cluj-Napoca a luat şi regionala Finanţelor Publice şi, culmea, sediul Direcţiei Regionale Vamale a fost mutat de la Oradea tot la Cluj! La acest export instituţional, adăugăm exportul de creiere către Cluj, din toate judeţele vecine. Un Cluj-Napoca care, iată, deşi se vrea a fi în Europa cu mult înaintea altor oraşe şi zone din ţară, a ajuns în situaţia celor de la Napoli, care-şi exportă gunoiul menajer pe vapoare, gunoi ce ajunge deseori în Estul Europei şi mai cu seamă în România. Umblă vorba că Mafia italiană nu ar fi străină de afacerea cu gunoaie, sugând cu sârg la două ţâţe – cea europeană şi cea a autorităţilor locale.
La Oradea, groapa nu a fost făcută de vreo firmă-paravan pentru italienii „mafiosi”, ci de ungurii de la Keviep, în colaborare cu Primăria. Un primar care ar trebui să le explice orădenilor, fie şi tardiv, ce câştigă ei din mână întinsă Clujului, ce nu dă semne că şi-ar opri elanul economic în competiţia regională, doar pentru ca şi alte municipii din zonă, precum Oradea, să poată prinde aripi, la rându-le. Un eventual părculeţ nou în Oradea, de vreo 60.000 de euro, realizat din „suprataxa” percepută celor din judeţul vecin ar fi o palidă consolare pentru cele 300 de tone de gunoaie ce îşi găsesc zilnic loc de veci în Oradea, devenită groapa de gunoi a Clujului, până la noi ordine.
Aş putea fi contrazis de unii ce ar spune că noi, Oradea, nu suntem vasalul Clujului, ci doar un bun samaritean care-şi ajută vecinul. Însă nu care cumva să rămânem doar cu răsplata din Ceruri. Iar pe pământ, să înghiţim la nesfârşit mizeria altora.
PS: Satu Mare a refuzat Clujul.
Citiți principiile noastre de moderare aici!