Psihoza DNA şi DIICOT

Sunt cu ochii pe televizor non-stop, nu mai răspund la telefoane şi nu mai întreprind prea mare lucru. Cică „de teamă să nu se interpreteze şi să nu te ridice careva”. Şi pe unele posturi TV centrale au ieşit unii reclamând că deşi încearcă să contacteze miniştri ori diverşi ministeriabili în probleme stringente, nimeni nu mai poate fi contactat telefonic, pesemne să nu fie „interceptat” de servicii. Şi aşa proiectele rămân în aer, deci oamenii vor fi în minus iar. Nici pe plan local nu se poate spune că situaţia ar fi mult diferită. Unii pe alţii se suspicionează şi se spionează. Numai că, în unele cazuri, cei cu musca pe căciulă s-au apucat să arate cu degetul către alţii, uitând că atunci când îndrepţi degetul către cineva, celelalte sunt de fapt îndreptate spre tine. Şi în încercarea de a-şi păstra scaunele, încearcă prin ofensivă de tachinare să-şi intimideze colegii, „curaţi” care ar mai îndrăzni să facă ceva pe ici pe colo. Poate că cei ce ştiu că trăiesc legal şi au potenţial ar trebui să prindă mai mult curaj, să nu se mai lase intimidaţi şi să iasă în faţă. Ar fi acum un moment prielnic ca oamenii ce se ştiu cu probleme să nu mai atace, să facă nişze paşi înapoi, iar românii de calitate să îşi spună cuvântul fiecare în domeniul lui şi să fie valorificaţi, spre binele ţării.