Scrisoare către copii şi tineri

Sunt expresii cu negaţii pe care voi, dragi copii şi tineri, le auziţi, din păcate, de prea multe ori din partea adulţilor – unii părinţi, rude, profesori, procurori, poliţişti, politicieni, judecători, jandarmi, pensionari, pieţari, vatmani, comercianţi etc.

Acum când oraşul s-a înveselit de voi, absolvenţi de grădi şi şcoală primară ori gimnazială, de liceu sau de „facultă”, vreau să vă dedic câteva rânduri, cadou pentru noile începuturi din vieţile voastre.

Din experienţa mea de om, mamă şi – cred eu – de prieten şi susţinător al copiilor şi tinerilor, pot să vă dau încredere că înţelepciunea nu vine nici cu vârsta, nici cu banii şi nici cu statutul social. Mai clar – nu toţi cei „albi” pe cap şi nu toţi adulţii sunt mai deştepţi ca voi, indiferent ce „mari oameni” s-ar da ei ca să vă intimideze. Dimpotrivă. Am întâlnit suficiente cazuri când copii sau tineri au dat clasă „celor mari” prin atitudine, gândire şi acţiune. Numai că unii adulţi, în loc să vă recunoască meritele, ţin morţiş să vă ignore (de fapt se feresc de voi pentru că sunteţi mai buni ca ei!).

Întotdeauna am sprijinit şi am avut încredere în copii şi tineri ca voi şi îmi place să învăţ de la voi. De aceea vă spun că dezaprob gesturile adulţilor care nu vă încurajează, nu se apropie de voi sufleteşte, nu vă bagă în seamă ori, mai rău, vă condamnă pe nedrept şi vor să vă taie aripile în loc să vă ajute. Aceşti adulţi sunt înapoiaţi, trec prin viaţă ca gâsca prin apă, fără să se prindă ceva bun de ei. Aceşti adulţi nici nu sunt destul de dezvoltaţi ca să realizeze că şi voi puteţi spune şi face lucruri chiar mai bune decât ei şi uită mulţi că au fost cândva ca voi, copii şi tineri.

Ţin să vă încurajez să vă susţineţi întotdeauna ideile, să încercaţi să vă apropiaţi părinţii implicându-vă în viaţa lor şi să nu îi lăsaţi să decidă pentru voi fără să ţină cont şi de părerea voastră.

Vă încurajez să vă iubiţi şi respectaţi profesorii, colegii şi pe ceilalţi adulţi şi tineri din jur, dar în momentul când vedeţi o nedreptate, să nu vă fie frică să spuneţi lucrurilor pe nume şi să luptaţi pentru valorile bune în care credeţi, chiar dacă veţi mai greşi (mari inventatori au ajuns la descoperiri mari prin greşeli).

Vă încurajez să nu vă demoralizaţi şi să luptaţi pentru visele voastre chiar şi când cineva va încerca insistent să vă descurajeze. Aveţi încredere în propriile forţe şi luptaţi să vă dezvoltaţi personal în mod continuu (toată viaţa e o învăţătură).

Ţineţi minte şi atitudinile rele ale adulţilor şi celorlalţi de vârsta voastră şi când veţi fi mari să nu faceţi ca ei, să nu le imitaţi greşelile. Vorba ceea: ce ţie nu-ţi place, nici altuia nu face.

Să nu uitaţi de cei care v-au făcut bine şi, indiferent cât de ocupate vă vor fi vieţile, faceţi-vă timp să îi vizitaţi ca să le reamintiţi că le mulţumiţi.

Vă încurajez să vă păstraţi inocenţa şi să reamintiţi şi adulţilor valorile biblice care spun că omul care pierde copilul din el e un om mort.

Şi nu uitaţi: viitorul mare este al vostru şi nu al adulţilor “mici”!