Redăm demersul iniţiatorilor:
„Scrisoare deschisă adresată Consiliului local –Oradea cu scopul nestrămutării Muzeului Ţării Crişurilor în Cetatea Oradea
Stimate doamne şi Stimaţi domni,
aleşi ai urbei în funcţia de consilier local,
Noi, semnatarii prezentei scrisori deschise, am luat cu consternare la cunoştinţă dorinţa conducerii Primăriei Oradea de a strămuta Muzeul Ţării Crişurilor din locaţia nouă, dar pe care încă nici nu a ocupat-o, fosta Garnizoană Oradea, loc încărcat de istorie modernă şi contemporană, în incinta Cetăţii Oradea, loc la fel de prestigios, dar reprezentând alte vremuri istorice şi încărcat cu o altă simbolistică.
Consternarea noastră este în principal motivată de trei aspecte:
Muzeul Ţării Crişurilor se află în postura ingrată de a fi muzeu regional, al cincilea ca valoare din ţară, de facto închis şi în aşteptarea de peste şapte ani de a ocupa un spaţiu nou, structurat relativ conform nevoilor sale. Strămutarea încă nu a avut loc, că deja se prefigurează perspectiva unei alte strămutări, deci a altor ani de nefuncţionare ! Exponatele muzeului sunt, multe dintre ele, fragile şi încă nefixate într-un nou context cu care publicul iubitor de cultură începuse să se obişnuiască ;
din aceleaşi motive de fragilitate, aceste exponate au nevoie, pentru a fi conservate şi prezentate publicului, de un microclimat specific, greu de realizat în cadrul Cetăţii Oradea, din motive structurale ţinând de aceasta sau doar cu costuri enorme şi rezultate incerte în privinţa conservării ;
ambientul Cetăţii Oradea, de tip medieval, nu este sub nicio formă adecvat tipului de exponate aflate în patrimoniul Muzeului Ţării Crişurilor. Cetatea poate fi valorizată individual, într-un mod specific şi extrem de atractiv, cum s-a întâmplat cu cea de la Alba Iulia -care nu conteneşte să atragă turiştii.
După cum arată chiar Primăria pe propriul sait internet, cu menţiunea că, de fapt, acele exponate nu sunt « vizibile » şi nici « active » de peste şapte ani (sublinierile ne aparţin) : « Muzeul Ţării Crişurilor este unul din marile complexe muzeale ale României. Această unitate cultural-ştiinţifică deţine peste 300.000 de exponate vizibile şi active, însă în „custodia” sa se găsesc peste 900.000 unităţi de evidenţă, care formează un patrimoniu cultural şi intercultural de o valoare spirituală şi materială inestimabilă. El funcţioneză cu patru secţii (ştiinţe naturale, istorie, etnografie, artă) şi trei filiale: Muzeul memorial „Iosif Vulcan”, Muzeul memorial „Ady Endre” şi Casa memorială „Aurel Lazăr”. » (sursa : http://www.oradea.ro/pagina/educatie-si-cultura )
Astfel, o strămutare a Muzeului Ţării Crişurilor în Cetate ar duce atât la o pierdere de identitate pentru Muzeu, cât şi la o depersonalizare a Cetăţii, paguba fiind în consecinţă dublă. Caracterul eclectic al muzeului (secţii dedicate de istorie şi arheologie, etnografie, artă românească şi universală, ştiinţe ale naturii, carte veche românească şi universală de secol XVII şi XVIII, colecţie de icoane pe sticlă şi lemn de secol XVII şi XVIII; tezaur dacic din aur şi argint, picturi ale celor mai mari maeştri români precum Nicolae Tonitza, Teodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Victor Brauner; artă italiană şi germană de secol XVII şi XVIII, gravuri executate de marele creator german Albrecht Dürer (1471- 1528), lucrări ale Şcolilor de pictură italiene şi flamando-olandeze de secol XV; cea mai mare colecţie de ouă de păsări din Europa Centrală, dinozauri descoperiţi în judeţul Bihor, schelet de mamut, colecţie impresionantă de minerale) are nevoie de un cadru de o sobrietate alta decât cea oferită de Cetate, chiar şi în cazul în care s-ar crea un microclimat ideal.
A fost nevoie de mult timp şi de multă muncă pentru ca Muzeul Ţării Crişurilor, numită astfel cu dragoste şi admiraţie de către marele cărturar Nicolaus Olahus, să-şi câştige prestigiul.
Ar fi extrem de regretabil ca pentru o simplă operaţiune imobiliară cu caracter administrativ incert cultura să fie din nou tratată cu lipsa de consideraţie cu care vremurile actuale ne-au obişnuit tocmai din cauza lipsei de cultură şi a dispreţului multor aleşi pentru aceasta.
Având în vedere toate cele de mai sus, dar şi lipsa consultării şi acordului oamenilor de cultură din Bihor în privinţa unei astfel de anomalii, considerăm proiectul ce urmează a fi dezbătut vineri, 4 aprilie curent, lipsit de orice oportunitate pentru urbe şi majoritatea cetăţenilor ei, actuali şi viitori. Mutatis mutandis, ar fi ca şi cum un for decident ar hotărî ca revista Familia să se numească „Celula de bază a societăţii”, dar continuând să publice acelaşi tip de materiale cu care ne-a obişnuit! Din indiferenţa sau nesăbuinţa unora riscăm, oare, în viitor să vedem strămutate Muzeul memorial „Iosif Vulcan”, Muzeul memorial „Ady Endre” şi Casa memorială „Aurel Lazăr în vreo clădire de tip zgârie-nori pentru a optimiza necesarul imobiliar administrativ al urbei şi conturile de execuţie bugetară?!
Pentru toate acestea, vă solicităm, cu respectul cuvenit aleşilor noştri, ai noştri dintre ai noştri, indiferent de apartenenţa politică ce v-ar dicta o anumită conduită, să VOTAŢI IMPOTRIVA STRAMUTĂRII MUZEULUI ŢĂRII CRISURILOR DIN FOSTA GARNIZOANĂ A ORADIEI, încă nici ea ocupată. Ştim prea bine că interesul pentru cultură nu este generalizat în vremurile actuale şi că el este apanajul unei minorităţi, dar vă invităm să rămâneţi parte a acestei minorităţi, astfel încât voinţa majorităţii, chiar politice, să nu se transforme în dictatura ei: chiar şi minorităţile, fie ele culturale, au dreptul la existenţă şi respect.
Oradea, la 3 aprilie 2014
Asociaţia Prietenii Muzeului Ţării Crişurilor
Uniunea Artiştilor Plastici – filiala Oradea
Facultatea de Arte a Universităţii Oradea
Fundaţia Academia Civică – filiala Bihor
Asociaţia Kiwanis Art – filiala Oradea”
Citiți principiile noastre de moderare aici!