Concret, în urmă cu două zile am fost nevoit să mă supun unei operații de cataractă. Am căutat, normal, printre clinicile, spitalele, medicii care practică asemenea intervenții și, deoarece totuși trebuia să mă hotărăsc, într-un final, cântărind plusurile și minusurile, m-am hotărât să mă operez la o clinică privată de specialitate din orașul meu (Oradea). Toate bune și frumoase, serviciile oferite din punct de vedere medical apropiindu-se de standardele europene! Și totuși… Acest „și totuși” a început imediat după finalizarea intervenției… La final mi s-a explicat că această clinică, sucursală a unei clinici din Debrețin (deschisă de altfel legal, cu toate formalitățile și drepturile/obligațiile de funcționare în regulă), nu eliberează concedii medicale, ci printr-o scrisoare medicală solicită, pasează acest lucru medicilor de familie!
Ce a urmat? Un lung șir de drumuri, bani cheltuiți pe taxi și timp pierdut și nervi câștigați! Am fost la medicul de familie, care mi-a spus că el nu poate, nu are dreptul să-mi elibereze actul solicitat, fiind pasibil în caz contrar de amendă de până la 50 de milioane bani vechi! Am fost îndrumat la Direcția de Sănătate Bihor, unde mi s-a explicat că ei se ocupă doar de cazul operațiilor efectuate în străinătate. M-am reîntors la medicul de familie, de unde am fost trimis la Medicina Muncii, unde mi s-a spus că doleanța mea trebuie rezolvată de clinica operatorie, respectiv de medicul de familie! Iar clinica și medicul de familie joacă ping-pong cu mine!
Și așa m-am pomenit în stradă, neștiind în ce parte să o mai iau, speriat la gândul că am achitat 26 de milioane făcând o operație care, conform prescripțiilor medicale, necesită o scutire de efort și praf de gaze (lucrez într-o turnătorie) de circa 2 săptămâni, dar care nu știe cum și cine să-i rezolve problema.
În plus, era vineri, programul scurt se apropia de sfârșit, iar datorită faptului că următoarea zi de lucru este (sigur) luni, eu riscam 3 zile neacoperite, ce puteau ușor să ducă la sancțiuni, până la desfacerea contractului de muncă! (Asta în condițiile în care în mai bine de 35 de ani în câmpul muncii eu nu am avut nicio zi nemotivată!)
Din fericire, am găsit înțelegere la conducerea firmei, primind 4 zile din concediul meu legal, dar… dacă nu se întâmpla așa, ce făceam? Cum rămâne cu indicațiile post-operatorii (evitarea condițiilor nefavorabile, scutire de efort pe durata a circa 2 săptămâni)? De ce plătim C.A.S.-ul, de ce am mai primit carduri de sănătate, dacă după o operație, fie ea și nu foarte grea, suntem puși pe drumuri și în situația neplăcută de a rezolva singuri chestii banale, precum o adeverință medicală? Cum rămâne cu drepturile cetățeanului american? Până când în țara asta toate vor fi vraiște, alandala și doar pe hârtie (nu și în viață)?
Matyassy Istvan
Citiți principiile noastre de moderare aici!