Cine n-a fost terorizat niciodată de o epistolă de la Finanţe este norocos. Cine n-a blestemat niciodată ANAF-ul la vederea misivelor trimise de acesta este un om foarte calm.
De cele mai multe ori depeşele de la Fisc ne înştiinţează, într-un limbaj de lemn, că mai avem vreo datorie de plătit. Şi dacă nu ne vom conforma vom fi „executaţi” silit. O formulare sinistră ce ne duce cu gândul la o execuţie în piaţa publică sau chiar la o înmormântare.
Oare la ce s-au gândit cei 11.000 de copii din judeţul Argeş, sau mai corect spus părinţii lor, care au fost înştiinţaţi că trebuie să achite contribuţii de sănătate pe alocaţiile primite, „uriaşele” alocaţii în valoare de 42 de lei, retroactiv pe câţiva ani?
În urma scandalului făcut de presa centrală, Fiscul a revenit cu precizări potrivit cărora: „obiectul impunerii nu îl constituie alocaţia de stat pentru copii, ci veniturile din dobânzile bancare realizate de persoanele care nu şi-au ridicat alocaţiile din conturi”. Dar răul cel mare a fost făcut. De nişte incapabili care nu sunt în stare să facă un Cod fiscal corect şi coerent, care-şi iau banii pe degeaba şi care, de cele mai multe ori, ocupă posturile pe care le au, politic. Ulterior, ANAF a suspendat regularizarea CASS pentru veniturile obţinute din dobândă pentru alocaţiile de stat pentru copii, neridicate din conturile bancare.
Într-o ţară normală, Fiscul ar trebui să trimită tuturor celor cărora le-a trimis acele înştiinţări, noi adrese cu scuzele de rigoare, menţionând faptul că nu au nici o datorie. Iar contravaloarea epistolelor să fie suportată de cei vinovaţi.
Dar aceste lucruri se întâmplă în ţări normale. În ţări în care politicienii sunt cât de cât corecţi şi se ţin de promisiunile făcute în campaniile electrorale. În ţări în care găinarii prinşi că fură pentru că le este foame fac mai puţină puşcărie decât ministeriabilii puşcăriaşi care fac închisoare la domiciliu pentru milioanele de euro devalizate.
Citiți principiile noastre de moderare aici!