Sictireala românului naşte monştri

Poate vă plictiseşte, dar aşa prevede Constituţia României, chit că unora le-ar putea părea naivităţi. Şi totuşi, înţeleg din citat că cetăţean suveran este acel român care-şi exercită dreptul la vot. Ceilalţi se mulţumesc cu statutul de chibiţi. Duminică avem alegeri parlamentare. Sunt cele mai importante alegeri, deoarece configuraţia Parlamentului dă faţa viitorului Guvern, ce ar trebui să fie unul stabil şi să ne treacă cu rezultate palpabile prin Centenarul Marii Uniri, 2018 şi prin Preşedinţia Română a Consiliului Uniunii Europene, din 2019.

România are nevoie acum de un Guvern solid, aplecat spre investiţii publice, care să stimuleze economia, cu o atenţie sporită către antreprenorul român, ce se simte în continuare sufocat fiscal. Pentru că, nu-i aşa?, o ţară capitalistă suverană nu poate prospera fără capital autohton.

Remarc că tot mai mulţi români se arată dezinteresaţi de politică şi luăm democraţia, libertatea opţiunii politice ca pe un drept garantat. Fals! Resping această naivitate vecină cu ignoranţa.

Cu toate opintelile, totuşi, ţara noastră creşte economic, de la un an la altul. Da, sunt multe lucruri de pus la punct în România. Mulţi români încă trăiesc încă în sărăcie, avem încă destule lipsuri, iar clasa politică este plină de bube-n cap. Dar haideţi să vedem şi care este alternativa. Aşa imperfectă cum e, democraţia, liberatea de exprimare şi de opţiune, este cea mai bună formulă care s-a pus în practică până acum. Ne-am săturat, cumva, de democraţie? Am devenit amnezici, oare? Uităm că ignoranţa electorală naşte iresponsabilitate din partea celor aleşi? Uităm că dacă noi nu alegem, aleg alţii pentru noi? Uităm, oare, că indiferenţa naşte monştri, chiar politici? În definitiv, uităm că mii de români au murit ca noi să putem alege, azi?

Dragi concetăţeni, nu cred că ne permitem să facem pe sictiriții. Nu acum, când contextul internaţional este tot mai complicat. Trebuie să cântărim bine mesajele electorale şi să-i votăm pe cei care ne inspiră mai multă încredere, indiferent de reţinerile şi îndoielile pe care le putem avea. Avem nevoie de un Parlament şi un Guvern care să ştie că suntem cu ochii pe ei. Nu noi, chibiţii, ci noi, cetăţenii care am ales, indiferent cum. O ţară plină de chibiţi nu poate prospera, deoarece a fi chibiţ înseamnă a sta pe margine, pasiv şi a comenta la infinit, fără să te implici.

În schimb, o Românie responsabilă înseamnă o ţară care merge la vot şi apoi îşi supune aleşii unei presiuni sociale constante, astfel încât aceştia să ştie că orice pas le este urmărit. Aceasta înseamnă democraţia participativă pe care România trebuie s-o exerseze, neobosită în acest secol XXI. Prin urmare, haideţi la vot! Apoi, cu ochii pe ei şi, la nevoie, le dăm cu Strada în cap, dacă valsează fals.