Tramvaiul s-a oprit în faţa magazinului chinezesc de la parterul ultimului bloc spre piaţă. În faţă erau mai multe tramvaie, deseori se întâmplă aşa. Am coborât, doar 6-8 călători şi am mers spre jos spre capătul liniei. La bucla de întoarcere stau mai multe tramvaie, iar de multe ori drumul pietonal îngust pentru traversarea zonei verzi este blocat de remorcile sau capătul posterior al tramvaielor. De aceea am hotărât să aştept să meargă şi să traversez liniile în zona pavată cu pietre cubice, să ajung direct la semafor ca să trec strada. Am aşteptat, curând tramvaiele s-au mişcat mai în faţă cu excepţia celui galben cu care am sosit. Văzând că am în faţă spaţiu liber pentru traversarea liniilor, pe linia cealaltă nu era nicio mişcare, trafic auto în acest spaţiu nu este nici atâta cât este pe trotuar fiindcă nu e loc, m-am întors cu faţa perpendicular pe linii la circa trei metri distanţă înaintea tramvaiului, aşteptând să văd dacă mai stă sau pleacă. Vatmanul, sesizând intenţia mea, a făcut un semn inconfundabil cu mâna, că pot să trec.
Zilnic vedem astfel de gesturi din partea şoferilor cu respect faţă de pietoni. Simţindu-mă în siguranţă am făcut paşi pentru traversare. Şi iată supriza. Tocmai când voiam să ridic mâna în semn de „mulţumesc” aud zgomotul specific de pornire cu putere maximă a tramvaiului, urmat de avertizare sonoră şi înjurătură de nedescris. Norocul meu că în ciuda vârstei înaintate mai am mobilitatea necesară să accelerez şi eu. Astfel am reuşit să sar din faţa tramvaiului care cu ceva mai încolo abia s-a oprit să nu facă o tamponare. Tot norocul meu că nu m-am împiedicat, nu am căzut, pentru că tramvaiul nu-l poţi opri la mică distanţă, nici dacă vrei (fier pe fier patinează). Dacă vatmanul reuşea să mă lovească cu tramvaiul el se considera în perfectă legalitate, accidentul fiind la un loc nepermis pentru pietoni iar semnul cu mâna să trec rămânea un secret veşnic. Spunea că victima a sărit neaşteptat în faţa tramvaiulul.
Mi-am dat seama că vatmanul m-a atras în cursă. Voiam să ştiu de ce? Doar nu-i handicapat psihic, dacă a fost autorizat să conducă un tramvai! De ce voia să mă lovească cu tramvaiul? M-am dus după el în faţa birourilor OTL să-l întreb. A coborât şi s-a repezit la mine strigând: „Prostule, ţi-am făcut semn, că locul de trecere e acolo, nu aici. Eu am în spate un monstru de fier de 30 de tone, cu care te bag în pământ, că nu-l pot opri cum crezi tu!”.
„De când ne tutuim?” – întorc subiectul „dialogului”. A mai făcut un pas spre mine ameninţător, aproape de tot, să-i simt şi mirosul gurii, strigând: „Te tutuiesc de acum încolo, şi dacă nu-ţi convine te dau de pământ de două-trei opri, să te învăţ minte, bătrân prost ce eşti!”.
Întratimp a apărut o doamnă în uniformă OTL care a încercat degeaba să-l liniştească. Vatmanul s-a îndreptat spre Biroul de mişcare, continuând să mă eticheteze cu adjectice neasortate, jignitoare, de această dată în limba maghiară, care întâmplător o cunosc deşi nu la nivelul dânsului. L-am întrebat şi în ungureşte, dar în loc de răspuns m-a luat la mişto: „De ce te bâlbâi? Să vorbeşti, ca un om normal!”. Văzând că nu am cu cine discuta, l-am lăsat acolo. A mai strigat după jine: „Mehetsz, okos tojas” (poţi pleca, deşteptule).
Regret pentru imaginea publică a OTL, dar fără sesizarea cazurilor ieşite din comun nu se pot preveni necazurile. Îmi pare rău pentru angajaţii care muncesc cinstit şi respectă legile şi semenii lor. Rog conducerea OTL să nu ignore cele descrise aici, ca să nu aibă subalterni care să vă pună în situaţii penibile, cuma făcut acest vatman de pe tramvaiului cu indicativ 4104.
Ar fi bine să-l trataţi cu obiectivitate, dar şi prudenţă, că vă bate!
M.A.V.(67 de ani) date personale la redactie
Citiți principiile noastre de moderare aici!