Webcam de mărgăritar

Adevarul e ca Primaria fara webcam era ca pestele fara bicicleta. Bine ca s-a
rezolvat si ultima problema a orasului. Ce mai, în sfârsit am intrat
în rândul lumii. Ne putem zgâi prin Internet la imagini în
direct ale intersectiei din fata institutiei, preluate de pe acelasi sediu al
primului edil al urbei. Scula a fost obtinuta de municipalitate printr-un schimb
de servicii cu o firma ce beneficiaza de publicitate pe portalul Primariei.

Cred ca exista totusi un micut pericol în aceasta noua realizare a conducerii
mult-iubite a orasului: dependenta. Greu ar putea cineva sa se mai desprinda
vreodata din vizionarea fascinantelor si mai mult decât utilelor imagini
cu oameni care trec prin intersectie, la volan si pe jos. Ca sa nu mai pomenim
cât de captivanta e transmisia noaptea, când nu prea trece nimeni.

Asa ca as propune sa se instaleze webcam-uri si asupra fiecaruia dintre noi,
ca sa putem fi monitorizati în direct câte ore pe zi ne uitam la
imaginile în direct ale intersectiei în direct si ca sa fim îndrumati
din când în când, cu aceeasi grija parinteasca, si spre activitati
minore, gen mâncat, dormit, munca etc.
„Toate primariile marilor orase au asa ceva, ne lumineaza un domn numit
Szabó Ioan, de la Serviciul de Comunicare din cadrul Primariei. Nu numai
pe primarii, dar si în alte zone. În functie de reactia publicului
si de rezultate, se va decide daca se vor mai pune altele, în alte zone
ale orasului”. Cu ocazia asta am aflat si eu ca, implicit, Oradea Mare
e un oras mare (sau cel putin are o Primarie de oras mare); în nimicnicia
mea, n-as fi banuit niciodata ca locuiesc într-un mare oras.

Iar imaginile intersectiei de lânga Primaria din Oradea nici nu se compara
cu imagini de la (sa zicem) Harrod’s (mare smecherie daca apare la cumparaturi
Madonna) sau Loch Ness (mare smecherie daca iese din apa legendarul monstru).

Si uite înca unul din nenumaratele avantaje ale tichiei de margaritar
de pe Primarie: de acolo, de la înaltimea turnului de fildes, nu se vad
progresele vertiginoase ale lucrarilor din zonele ne-elitiste ale orasului santierizat,
nici gunoaiele fosilizate pe strazi si printre blocuri (unde, vorba folclorului
urban, „suntem noi, care te facem pa tine”), nici taberele de rromi
instalate cu cârpele si cartoanele aferente pe diverse spatii foste verzi,
inclusiv într-un parc ultracentral.

Mai e un pic pâna la revelionul european, când webcam-ul primaristic
va deborda de festivismul Cântarii Europei, exhibând planetei chefuiala
oradenilor prin Centru (poate vor fi si oarece concerte tematice). Punem pariu
ca vom auzi de 786.435.156 de ori expresia „sarbatorim nu numai intrarea
într-un nou an, ci si în Uniunea Europeana”? Povestea webcam-ului
„Orazii” aminteste de prestatiile online ale unor fete care-si vând
imaginea prin video chat-uri. Numai ca fata noastra plina de ea e cam murdara
si cam diforma. În rest, e bine, intram în UE. Asa le trebuie europenilor!

Adrian Gagiu