Deşi controlat după toate tiparele propagandistice, mitingul degenerează într-un protest la adresa dictatorului. Evenimentul a fost scânteia care a provocat revolta în Capitală. Marea masă de oameni convocată chiar de Ceauşescu blochează centrul Bucureştiului. Condamnarea mişcării de la Timişoara se transformă într-o continuare a acesteia.
La mitingul spontan vin din ce în ce mai mulţi bucureşteni, se strigă lozinci anticeauşiste. Apar forţele de represiune: scutieri cu bastoane, tanchete, TAB-uri. Un vehicul militar intră direct în mulţime. Se ordonă foc. Manifestanţii se regrupează în apropierea restaurantului Dunărea, unde ridică şi o baricadă. Se dau lupte grele, deşi protestatarii nu sunt înarmaţi. Spre miezul nopţii, militarii străpung baricada, după care are loc un adevărat măcel: 49 de morţi, 463 de răniţi, 1245 de arestaţi.
În timpul luptelor de la Inter, Televiziunea Română difuzează mesaje de adeziune ale muncitorilor din ţară pentru politica ceauşistă. Focuri de armă continuă să se audă până la 3:00 dimineaţa, oră la care supravieţuitorii părăsesc străzile. Protestele reizbucnesc şi mai puternic a doua zi, pe 22 decembrie 1989, de data aceasta fără ca cineva să le mai poată opri.
Trimite articolul
X
Anonim says: a sosit timpul pentru ca cel rau sa-si primeasca platacuvenita. odata am fost intrebat de socrul , fost membu in ikegakitate , ( acum pensionar ) daca comunismul este lung, sau rotund , nu am stiut ce sa raspund de frica ,mi-sa dat urmatorul raspuns , ei bine ca e lung , pentru ca cea ce are un inceput are si un sfarsit A fost rusinor <dar frumos )
