Biserica, ademenita de Guvern cu Ochiul Dracului

Ai zice ca le vine sa se lepede de Satanele ascunse prin cotloanele politice, insa aceasta bunavointa ciclica nu are nimic religios, ci aminteste mai degraba de celebra practica medievala a indulgentelor cumparate cu bani pesin. Si, la fel ca si in urma cu 500 de ani, Biserica accepta sa devina partener de troc, negociindu-si la sange influenta in randul alegatorilor.

Cel mai bun exemplu este cel al arhiepiscopului Sucevei si Radautilor Pimen, care in 2004 a reusit performanta de a-i crea doua portrete antologice lui Adrian Nastase: initial pe acela de “arogant”, pentru ca apoi, dupa ce a citit in Monitorul Oficial ordonanta de improprietarire a Arhiepiscopiei sa-l tamaieze cu epitetul de “inalt ctitor si ocrotitor al manastirilor”.

Cabinetul Tariceanu traverseaza si el o criza de smerenie fata de sutanele purtatoare de vorbe catre electorat. Potrivit ziarului “Cotidianul”, Executivul tocmai a aprobat un proiect de lege prin care statul va acorda sprijin financiar pentru restaurarea si conservarea lacasurilor de cult care au statut de monumente, dar si pentru personalul neclerical angajat in unitatile care apartin bisericilor recunoscute din Romania.

Mai mult, Guvernul e gata sa aloce bani si pentru construirea si repararea sediilor administrative ale eparhiilor, a lacasurilor de cult, a sediilor unitatilor de invatamant teologic, a asezamintelor de asistenta sociala ale unitatilor de cult.

Sa fi aflat abia acum Guvernul Tariceanu de nevoile clerului? In nici un caz, pentru ca cinstitele fete bisericesti se plang de ani de zile de neajunsurile rezolvate rezolvate, iata, abia saptamana trecuta. Hotararea luata de Executiv este doar o decizie de oportunitate, un avans pe bani publici pentru creditul la fel de public pe care Biserica il poate oferi unor politicieni in cautare de voturi.

Neclintita din varful clasamentului institutiilor la capitolul incredere, ea poate deveni, si anul acesta, agent electoral, la fel cum a mai fost de atatea ori. Ce mai conteaza ca unii vor remarca neputinta politicienilor de a depasi practicile din Evul Mediu? Politica nu se joaca pe mantuiri si pe rugaciuni ci, vorba lui Gheorghe Stefan “Pinalti”, pe voturi.

Si atunci ce importanta mai are ca politicienii si oamenii Bisericii devin partenerii unui acord care nu are nimic sfant? Pana la Dumnezeu si sfinti, unii dintre ei trebuie sa treaca puntea catre Parlament si Guvern, iar ceilalti catre o bunastare cel putin rezonabila. Iar puritatea Casei Domnului devine cel mult o nota de subsol intr-un contract al cinismului.