Colţul specialistului: Diversificarea afacerilor în România

Diversificarea este o strategie cu risc ridicat,
având multe caracteristici ale unei afaceri noi.
Aşteptările antreprenorilor în ceea ce
priveşte diversificarea sunt legate de:

– Creştere, astfel că pieţele şi
produsele noi ar trebui alese din domenii care
oferă perspective de creştere pe care
pieţele şi produsele actuale nu le
oferă;

– Investirea fondurilor disponibile, în
situaţia în care afacerea actuală nu
necesită fonduri pentru expansiune.

 

Lăsând de o parte restul teoriei pe marginea
diversificării, ar fi interesant de văzut cum
se dezvoltă diversificarea în România.

 

În România, diversificarea a apărut
înainte ca antreprenorii să îşi
consolideze afacerea de bază. Mai mult, oamenii de
afaceri români au făcut, în general,
diversificare către afaceri de mai mică
amploare decât afacerea de bază, dar cu
nevoie de investiţii iniţiale
substanţiale. În multe cazuri, dacă
aceste fonduri ar fi fost investite în afacerea
de bază ar fi adus avantaje competitive şi
probabil ar fi ridicat bariere de intrare semnificative
în calea unor noi competitori.

 

În general, afacerile noi nu au nici o autonomie
operaţională sau financiară, iar de
independenţă nici nu se poate vorbi. Astfel,
afacerile noi fie „parazitează”
afacerea de bază, fie sunt
„târâte” de aceasta, chiar
dacă ar putea să aibă un drum separat.
Şi mai rău este când, prin
diversificarea pe verticală se reuşeste doar
„punerea de noi ouă în acelaşi
coş”, riscând să fie sparte toate
deodată, în loc să ducă la
creşterea profitabilităţii sau a
controlului. Conform diversificării pe
verticală, compania devine propriul său
client sau furnizor. În aceste condiţii,
puţine afaceri noi se pot dovedi afaceri viabile
de sine stătătoare.

 

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă
în România, tendinţa în Occident
este de specializare şi concentrare pe „core
business”, adică pe activitatea de
bază, pentru optimizarea utilizării
resurselor disponibile şi a rezultatelor
obţinute. Această tendinţă este
realizată prin eliminarea unor divizii sau
vânzarea unor companii care nu
desfăşoară activităţi de
bază, pe de o parte, şi de asemenea prin
achiziţia de/sau fuziunea cu companii concurente,
pe de altă parte.

 

Din păcate, sub presiunea condiţiilor
economice dificile din prezent se vede că
mulţi dintre antreprenorii români care
şi-au diversificat afacerile înainte de
a-şi consolida afacerea de bază au
greşit, iar această greşeală s-ar
putea să îi coste pe unii foarte scump…

 

Liviu Sav, ACCA

liviu.sav@BROKERdeBANI.ro; www.BROKERdeBANI.ro