Tema interzicerii avortului împarte societatea în două. În România, numeroase femei poartă încă răni adânci de pe urma interzicerii avortului în comunism.

„Peste 10.000 de femei au decedat și alte câteva sute de mii au fost mutilate fizic sau psihic în urma avorturilor ilegale în perioada 1966 – 1989. Lor le dedic această carte! ”, spune scriitoarea Lili Crăciun, în debutul unui roman răvăşitor- „Călătoria ”.

Cartea s-a născut dintr-o asumare: scriitoarea povesteşte drama prin care a trecut în urma unui avort provocat în condiţii inumane, în cu totul alte locuri decât spitalele.

Scriitoarea a reacţionat şi de această dată violent după ce preoţii, dar şi Gigi Becali s-au aşezat în fruntea marşurilor împotriva avorturilor. Preoţii „ se gândesc la viață și copii….Când treceam mai zilele trecute prin satele miniere din Valea Jiului, fix asta am văzut. Case care se dărîmă, blocuri cu pereții decojiți, fără geamuri, cenușii și ruinate ca după război, apartamente goale cu familii plecate să muncească la dracu -n praznic, pentru că acasă n-au nici un viitor sau n-au ce pune pe masă. Da, dar printre ruine ce-mi vedeau ochii? Mîndre și făloase biserici, strălucitoare, noi, care mai de care mai fercheșă și mai elegantă. Ridicate cu banii amărîților, care-și blestemă zilele în coșmelii, tăiați de la lumină, fără căldură și apă. Băi, burduhănoșilor grețoși, vouă nu vă este rușine să spuneți că susțineți viața și copiii? Dați pomenile pe care le primiți la parastase la porcii proprii. Dar n-ați chema un copil sărman să-i oferiți lui colacii. Sau o măicuță amărîtă, să-i dați uleiul și zahărul pe care-l cereți cu tupeu enoriașelor proaste, care speră că dîndu-vă, le va ierta cineva de păcate ”, a reacţionat Lili Crăciun.

Asemenea ei, în urma unui avort provocat, dacă scăpau cu zile, femeile puteau intra în puşcărie.„…. îmi imaginasem scenarii din cele mai oribile, în care copiii urmau să aibă o viață de coșmar. Nu numai să crească fără mamă, ci să fie batjocoriți de colegi, prieteni. Mama lor pușcariașă! Așa ceva nu puteam admite. (…) – Dacă voi fi arestată, imediat ce vei fi scos de sub anchetă, să dai divorț (…) Copiilor le spui că am trecut granița clandestin, am fugit din țară. Niciodată, dar niciodată, auzi?, ei nu trebuie să știe că sunt în pușcărie. (…) Promit că nu-i voi căuta niciodată. Sergiu, mor dacă ei află că au o mamă de care le este rușine. Înțelegi?”, se arătă în volumul „Călători ”- o carte cu „rădăcinile în năvodurile anxietatii feminine – undeva la limita minunii de a da viaţă şi a iadului pruncuciderii.

„Cheaguri de sânge. O, Doamne! Cheaguri uriaşe de sânge… Ieşeau din mine cu dureri înfiorătoare, despre care nici nu bănuiam că pot exista. Eram speriată de moarte, cum nu fusesem vreodată în viaţa mea… Cu faţa schimonosită m-am ghemuit pe gresia din baie, tremurând. Fiecare nou cheag pe care-l eliminam mă transforma într-o jivină care urla sălbatic şi mă sleia de puteri. Suferinţa era de nesuportat… Nu puteam să mă abţin să nu ţip ca un animal înjunghiat la fiecare bolovan care creştea în uter şi ieşea afară cu dureri inimaginabile. Nu mai puteam. La fiecare nouă durere mă cuprindeau deznădejdea şi groaza. O simţeam. Era acolo. Doamna cu coasa, umbră rece, rânjea în preajmă”.

Aşa descrie profesorul, scriitorul şi avocatul Lili Crăciun un episod crunt al vieţii sale, cel în care sistemul considera că femeia nu poate fi stăpâna propriului corp, punând-o în situaţia de a-şi provoca avort în urma unei sarcini nedorite.

Toate acestea se întâmpla în urma unui avort provocat de o lăptăreasă. Lili Crăciun a scris „Călătoria” pentru a fi citită de tineri ca pe un fapt real, pentru ca astfel de situaţii să nu se mai repete.