Presa europeana incepe sa o abordeze ca subiect. Marea Neagra – caci despre ea este vorba – este unul dintre obiectivele majore ale politicii externe a Romaniei. Actuala putere si-a propus sa o promoveze pe agenda euro-atlantica. Care este totusi castigul acestei politici? Politic sau economic?
Chiar daca zona Marii Negre este departe de a se asemana cu spatiul atlantic de securitate colectiva, aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana va duce la o sporire a interesului statelor membre UE pentru aceasta regiune si, implicit, la o serie de procese ce au ca scop dezvoltarea si consolidarea economiei din bazinul pontic.
Cat de realizabil este insa acest proiect?, l-am intrebat pe analistul militar Radu Tudor.
“Proiectul este perfect viabil, mai ales in contextul tranzitarii cailor energetice dinspre Asia Centrala spre Europa Occidentala prin Marea Neagra. Cu atat mai valoroasa este aceasta zona cu cat s-a marit numarul tarilor riverane membre NATO si UE, respectiv Romania si Bulgaria.
Totusi, resursele financiare si cele politice din zona estica a Marii Negre nu permit o dezvoltare atit de rapida pe cat ar dori Romania”, a spus Radu Tudor.
“Uniunea Europeana va trebui sa trateze Marea Neagra ca pe un spatiu politic, economic si de securitate de interes direct. Acum, Marea Neagra apartine prin cel putin doua tari riverane si Uniunii Europene”, a adaugat Tudor.
Intr-un interviu acordat la sfarsitul lunii decembrie publicatiei franceze „Le Monde”, presedintele Romaniei facea o evaluare a situatiei din zona Marii Negre, cand aceasta urma sa devina zona de frontiera pentru Uniunea Europeana.
“Marea Neagra este o zona tulbure. Ea adaposteste trei tipuri de trafic: traficul de droguri din tarile asiatice pana in Europa Occidentala, traficul de persoane din fostul spatiu sovietic spre UE si traficul de arme.
Cu toate acestea, zona caracterizata de o insecuritate ridicata va deveni din 2007 frontiera de est atat pentru Uniunea Europeana cat si pentru Alianta nord-atlantica”, declara Basescu, precizand totodata ca „Romania nu va putea rezolva singura toate conflictele inghetate in Osetia de Sud, in Abhazia, in Transnistria si in Nagorno Karabah”.
„Aceste conflicte pot fi reaprinse in orice clipa si reprezinta un pericol major pentru stabilitatea Europei. Numai o vointa politica comuna a UE, a Statelor Unite, a Rusiei si a Turciei ar putea rezolva aceasta problema.
Noi nu facem decat sa atragem atentia asupra urgentei de a calma aceste focare de conflict”, a adaugat presedintele, referindu-se la mai multe “zone fierbinti” din regiunea Marii Negre.
Analistii din Romania considera ca un acord intre marile puteri cu interese in spatiul pontic – UE, Statele Unite, Rusia si Turcia – reprezinta singura solutie pentru rezolvarea conflictelor inghetate din aceasta regiune.
“Turcia si Rusia se situeaza in momentul de fata pe pozitii adverse fata de Romania si Bulgaria in privinta valorificarii strategice sporite a bazinului Marii Negre. In schimb, Statele Unite reprezinta cel mai puternic sprijin al initiativelor noastre in aceasta zona.
Desi Turcia e tara membra NATO, interesele ei nationale predomina pe agenda sa politica in raport cu obligatiile fata de alti aliati, precum Romania si Bulgaria”, a precizat Radu Tudor.
“Ramine insa o sarcina destul de grea pentru tara noastra: sa aduca Marea Neagra pe agenda principala a UE, ceea ce pare destul de dificil. Uniunea Europeana reactioneaza greoi la initiative de securitate si nu are inca bine exersata propria politica de securitate si aparare – ESDP”, a adaugat acesta.
Marea Neagra incepe sa faca valuri
Desi pana la aderarea Romaniei la blocul comunitar, spatiul bazinului maritim nu a reprezentat o zona de real interes pentru Uniunea Europeana, regiunea Marii Negre revine pe agenda organizatiilor occidentale.
Uniunea Europeana si-a prezentat, inca din vara anului 2006, noile strategii politice privind integrarea Marii Negre in spatiul maritim european. Astfel, un document prezentat de Comisia Europeana urmareste crearea, din 2008, a unei politici unitare privind zonele maritime si de coasta.
Documentul, numit si „Cartea Verde”, propune anumite linii de actiune si solicita opinii din partea statelor membre, a agentilor economici, a expertilor si a societatii civile, de care se va tine cont cand se va elabora politica maritima.
De astfel, si Romania a fost indrumata sa demareze un proces de analiza interna pentru a identifica prioritatile nationale in contextul integrarii Marii Negre in politica maritima a UE.
Cartea Verde porneste de la premisa ca oceanele lumii sunt atat cai de comunicare, cat si mijloace de punere in concurenta intre statele si regiunile lumii. Uniunea Europeana incearca sa transforme caile maritime intr-o sursa de competitivitate pentru economia europeana, dar doreste sa asigure si protectia mediului.
Comisia Europeana considera ca politica maritima trebuie sa stimuleze dezvoltarea economica, sociala si protectia mediului si sa fie in concordanta cu strategiile deja existente ale Uniunii, cum ar fi Strategia Lisabona sau strategia de dezvoltare durabila.
Analistii europeni au propus ca principalele domenii de actiune ale viitoarei strategii maritime sa fie: industria si tehnologia maritima, cercetarea si dezvoltarea maritima, protectia mediului marin, transportul maritim, logistica si siguranta, turismul, gestionarea zonelor de coasta, industria pescuitului, educatia si cultura, noua politica de vecinatate, energia si resursele naturale.
Zona de interes si pentru NATO
Sub influenta evenimentelor politice si militare, Marea Neagra s-a transformat intr-o intersectie complicata de granite geopolitice si geo-economice, devenind de asemenea un cadru prin care comunitatea euro-atlantica isi face auzita vocea, este una dintre opiniile tot mai vizibila la Washington.
Statele Unite „trebuie sa promoveze o strategie prudenta, echilibrata si realista pentru a contribui la securitatea si stabilitatea bazinului Marii Negre”, apreciaza un raport recent al fundatiei americane Heritage Foundation.
In contextul in care UE si Statele Unite „impartasesc obiectivul comun al garantiei pacii in regiune si incurajarii reformelor democratice si economice, in scopul evitarii situatiei in care regiunea ar ajunge sa fie dominata de catre o singura putere”, documentul recomanda administratiei Bush sa lanseze discutii cu autoritatile de la Bucuresti si Sofia „in vederea atenuarii
preocuparilor manifestate de Turcia referitor la faptul ca bazele americane din Romania si Bulgaria ar ameninta pozitia sa dominanta” in bazinul pontic.
Raportul Heritage Foundation abordeaza, totodata, si problema energetica, subliniind ca Marea Neagra constituie deja o componenta importanta pentru transportul hidrocarburilor provenite din Orientul Mijlociu si Asia Centrala catre Europa.
De asemenea, Statele Unite ar trebui sa acorde prioritate conflictelor deschise din jurul bazinului maritim, incepand cu conflictul din Transnistria, unde negociatorii americani trebuie sa-si dubleze eforturile in rezolvarea conflictului separatist”, se mai preciza in document.
Analistul Radu Tudor considera ca „NATO este interesata de transformarea Marii Negre intr-o platforma de securitate mai puternica decat in prezent, iar Statele Unite au un rol major in acest demers”.
“Amplasarea bazelor americane pe litoralul Marii Negre – in Romania si Bulgaria – va deschide alte perspective pentru Marea Neagra in viitorii 5 ani”, a precizat analistul.
Un spatiu de interese divergente
Marea Neagra are o lunga istorie a conflictelor si intereselor divergente, devenind in ultimii ani o zona unde isi disputa influenta trei mari actori internationali: NATO, Uniunea Europeana si Rusia.
Pana la destramarea blocului sovietic, toate statele de la Marea Neagra, cu exceptia Turciei, se aflau in sfera de influenta a Moscovei. Acestea erau fie membre ale Uniunii Sovietice, fie apartineau Pactului de la Varsovia. Astazi, Uniunea Sovietica nu mai exista si ordinea mondiala bipolara a devenit de domeniul trecutului.
Prin aderarea Romaniei si Bulgariei la UE, „democratia vest-europeana” si-a extins granitele pana la bazinul Marii Negre, la rascrucea a trei spatii de securitate — european, euro-asiatic si islamic.
Noua sa configurare strategica a devenit evidenta chiar de la inceputul anilor 1990, cand au fost trasate primele proiecte de transportare a energiei dinspre Est catre Vest.
Au intervenit, insa, unele crize sub forma conflictelor din fosta Iugoslavie si conflictele care afecteaza parti din Caucaz – Osetia de Sud, Abhazia si Nagorno Karabah.
Admiterea Romaniei si Bulgariei in NATO in 2004 si in UE la inceputul anului 2007, impreuna cu orientarea pro-occidentala a Georgiei si Ucrainei, pare sa scoata tot mai mult zona respectiva de la periferia Europei.
Citiți principiile noastre de moderare aici!