Mii de români continuă să muncească în Italia

Azi are undeva la periferie un restaurant plin tot timpul de oameni cu mâinile bătătorite de muncă. Sunt români cu toţii, dar au în comun mai mult decât cetăţenia: îi mai leagă şi o viaţă luată de la capăt.

Ştergare tradiţionale, câteva mese din lemn, sculpturi cu Dracula şi un bar cu palincă, vişinată şi vin fiert venite din ţară. Muzica răspândeşte orice urmă de îndoială – este un loc pentru români.

De cum intri, patronul îţi iese în întâmpinare. Pe Tibi îl ştie şi îl respectă toată lumea. Are clientelă permanent, iar între posturile mari organizează nunţi şi botezuri ca acasă. Vine românul pentru o petrecere şi are pe masă de toate: sărmăluţe, ceafă la gratar, vişinată şi palincă românescă.

Tibi a fost rugybist de performanţă la Constanţa, dar aici a trebuit să lase sportul. A venit la Roma în 1990, a muncit pe apucate şi a dormit pe lângă aerisirile de la metrou.

De mâncat, mânca pe unde apuca. De cele mai multe ori de la filipinezi, pentru ca mâncarea lor semăna cât de cât cu cea românească. S-a săturat însă repede şi s-a hotărât să facă el mâncare ca la mama acasă. Şi n-a făcut doar pentru el, ci a început să o vândă prin pieţele Romei sutelor de români care soseau la muncă în Italia.

În 2000, Tibi şi-a costruit primul local. Acum afacerea merge atât de bine, încât nici nu se mai gândeşte să se întoarcă vreodată în Romania.