O barbarie inutila

Data viitoare, alt om mancat, alt urs impuscat, alta invatatura de minte esuata. Si tot asa. Foloseste la ceva? Sigur nu. La absolut nimic.

Oricat m-as gandi, tot nu inteleg la ce a folosit impuscarea ursului. Sa zicem ca era vorba despre cel vinovat. Pentru ce a fost pedepsit? Pentru ca si-a urmat instinctele? De cand are ursul discernamant si raspundere penala?

N-ar fi fost mai normala capturarea si trimiterea lui intr-o rezervatie unde sa-si poata manifesta comportamentul agresiv? Ce sa mai vorbim despre ipoteza, tot mai probabila, ca a fost impuscat la nimereala un alt urs aflat intr-un moment nepotrivit intr-un loc nepotrivit…

Cine-i de vina?

Sigur moartea unui om in aceste conditii este o situatie grava, iar responsabilitatile si masurile de prevenire, pe viitor, trebuie stabilite. Dar cu cap si calm. Asadar cine-i de vina?

Cel mai putin ursoaica, un animal salbatic care a facut ce stie mai bine, manat de instinctul ancestral. Este posibil sa fi fost provocata de tanarul beat ori sa se fi simtit amenintata, ea sau puii ei.

Poate cea mai mare parte de vina o are victima. Nu trebuie sa fii genial ca sa stii ca daca te duci noaptea intr-o zona populata de ursi exista riscul sa fii mancat de unul. Iar zona cu pricina este cunoscuta si semnalizata ca periculoasa.

Omul era beat si emana un miros care nerveaza, se stie, orice animal. Deci ceea ce a facut victima seamana, in mare masura, cu consumul unei supradoze de drog – poti sa scapi sau nu cu viata dupa cum iti e norocul. Pana la urma fiecare ar trebui sa aiba instinct de conservare si este primul responsabil de propria soarta.

Este la fel de adevarat ca tanarul nu a fost atacat totusi in adancul padurii, ci pe o alee urbana unde, in mod normal, ursii nu ar trebui sa fie chiar ca la ei acasa. Sunt insa, pentru ca li s-a permis, ba chiar au fost invitati si incurajati.

Asadar, o responsabilitate pentru tragedia produsa o poarta si locuitorii zonei, care hranesc ursii ca pe niste animale semidomestice, si turistii care fac acelasi lucru, teribil de incantati ca, in schimb, au parte de poze si filmari spectaculoase. In aceste conditii, Racadaul a devenit un teritoriu consacrat al ursilor. De ce sa ne miram ca se simt ca la ei acasa?

Nu e de ignorat nici vina autoritatilor. Se stie ca numarul ursilor din zona Brasovului a crescut spectaculos in ultima vreme. Era de asteptat ca aceastia sa aiba nevoie de mai multa mancare si sa o caute acolo unde e mai usor de gasit.

Oare n-ar fi fost intelept ca o parte dintre aceste exemplare sa fie mutate in zone mai indepartate de localitati astfel incat pericolul sa fie diminuat? Localnicii sustin ca aceasta operatiune nu a fost facuta pentru a avea in zona Brasovului un fond de vanatoare mai mare. Afacerea e profitabila, cat timp un permis de vanatoare de ursi costa 10.000 de euro. Si-atunci numai ursul o fi de vina?

Ma tem ca barbaria cu care a fost razbunata moartea cumplita a tanarului va ramane singura masura concreta. Heirupista si inutila. Dupa putin timp totul va fi uitat, oamenii, inconstienti, vor urca din nou noaptea la liziera padurii.

Localnicii si turistii, la fel de iresponsabili, vor continua sa hraneasca ursii, iar autoritatile isi vor freca mainile vazand cate premise de vanatoare pot elibera. Dupa urmatoarea tragedie, iminenta, mai omoram un urs si o luam de la capat.

Va propun acum un exercitiu de imaginatie: inlocuiti atacul ursului cu cele ale cainilor vagabonzi, cu inundatii, accidente rutiere in zone cunoscute ca periculoase, caderi de copaci care strivesc oameni si masini, inzapeziri sau alte nenorociri. Nu-i asa ca de fiecare data ne multumim sa impuscam ursul?

ziare.com