Una dintre fetele olimpice nu măsoară decât 1,53 m, mai că o pierzi prin mulţime. Se numeşte Andrada Ianuş, este absolventă a Colegiului Naţional din Iaşi şi viitoare studentă a Universităţii din Bremen. “În Vietnam m-am simţit înaltă”, râde olimpica. Te uiţi la ea – e firavă, cu părul ondulat şi chipul senin – şi te întrebi de unde atâta energie. Avionul care i-a adus acasă pe Andrada şi pe ceilalţi patru colegi din lotul naţional – toţi medaliaţi la Olimpiada Internaţională de Fizică din Vietnam – a aterizat ieri dimineaţă, pe Aeroportul Naţional “Henri Coandă”, la ora 9:50. “Nu eşti obosită, după 12 ore de zbor”? “35 de ore! Atât am făcut de drum, dacă punem la socoteală şi diferenţa de fus orar”.
Scoate dintr-o plasă tradiţionala pălărie vietnameză şi şi-o aşază graţios peste zulufi. Ne povesteşte cât de buni au fost melcii şi îngheţata de cocos şi fistic, asortată cu “sticky rice” (n.r. orez lipicios, în traducere) pe care a savurat-o în îndepărtata Asie. “Te mai întorci în România după ce-ţi termini studiile de licenţă?” “Aş vrea să fac masterul în Statele Unite. Dar mai departe, nu ştiu…”. Andrada crede că România are licee foarte bune, care pot constitui o rampă de lansare pentru elevii talentaţi. Când vine însă vorba despre învăţământul universitar, situaţia se schimbă: a face facultatea aici i se pare „plafonare”. Aşa că a ales să urmeze studiile de licenţă în Germania, unde i s-a oferit o bursă de 6.000 de euro pe an.
Bebeluş genial
Andrada a dat semne de geniu încă de pe vremea când era un bebeluş. La 6 luni, recunoştea toate animalele din atlasul zoologic. La 7 luni, făcea deja analogii între leul de porţelan din vitrina părinţilor şi regele animalelor prezentat la Teleenciclopedia. La 2 ani, ştia toate literele, iar la 3 ani şi jumătate a început să citească. Degeaba încerca bunica s-o încurce la testele de cultură generală, fetiţa le ştia pe toate. Păpuşile nu i-au plăcut, au atras-o în schimb cuburile şi jocurile leggo. În clasa a 8-a, a prins gustul olimpiadelor şi, de atunci, nu s-a mai oprit. Pe toată perioada liceului, a fost premiată la Naţionala de Fizică, câştigând, în plus, două medalii de bronz la Olimpiada Internaţională Pluridisciplinară din Siberia Orientală (Yakuţia).
Băieţii-minune ai fizicii
Colegul de lot al Andradei, Gabriel Petrică, deţinător al bronzului olimpic, şi-a lăsat şi el familia cu gura căscată, când a început să reproducă hărţi geografice, la numai 5 ani. Fratele mai mare, Tiberiu, a adus acasă patru titluri de olimpic naţional şi o diplomă MBA obţinută la The University of Texas at Austin, din S.U.A. Cu aşa frate, nu-i de mirare că Gabi adună premii de la toate concursurile internaţionale la care a participat: medalie de argint la internaţionala de juniori, bronz la pluridisciplina din Siberia şi bronz, anul acesta, în Vietnam. Anul viitor, tânărul va absolvi Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” din Constanţa şi speră să prindă o bursă la una din marile universităţi americane. „În caz că n-o să fiu accepat acolo, o să rămân la facultate în România“, ne spune, modest, olimpicul. Cu premiile pe care le are, va cuceri cu siguranţă Vestul. „Mi-ar plăcea să mă specializez în fizica particulelor – cea care identifică principalele elemente constituente ale naturii şi studiază apoi interacţiunile dintre ele”.
Gabi nu este singurul constănţean din lot. Edvin Memet, absolvent al Liceulului Internaţional de Informatică din Constanţa, a câştigat în Vietnam argintul olimpic. Anul trecut, le-a dat clasă participanţilor la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică de la Moscova, cucerind locul întâi. A făcut „primul pas spre premiul Nobel” (n.r. este vorba despre concursul First Step to Nobel Prize), în Polonia, unde şi-a adjudecat încă un premiu valoros. Pe Edvin s-au bătut prestigioasele universităţi americane Princeton şi Standford. Cum era şi firesc, a optat Princeton, cea mai bună instituţie de învăţământ superior din lume, dar nu-l atrage ideea de a rămâne peste Ocean, după terminarea studiilor. „Este un copil foarte valoros. Cu singuranţă se va îndrepta spre astrofizică, este un excelent tehnician. Anul trecut, a obţinut premiul întâi individual la Space Settlement Design Competition, organizat de NASA Ames Research Center din Moffett Field, California. Competiţia a fost una între echipe, dar el a lucrat singur, a făcut treabă cât 12 oameni”, ne-a mărturisit Ion Băraru, profesorul lui Edvin.
„Vreau să profesez în România”
Chiar dacă scrie pe medalie „silver medal”, Mihai Dorian Vidrighin nu vrea să plece, deocamdată, să înveţe peste hotare. Primul an de licenţă îl va termina în oraşul natal, la Universitatea „Babeş-Bolyai”. „Sper să prind la anu’ o bursă în Franţa. De profesat, vreau să profesez în România, în cercetare, în domeniul fizicii particulelor. Asta e la modă. Cât de curând, se va da drumul acceleratorului de protoni al CERN (n.r. Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară)”, ne-a spus Mihai.
Cu Bogdan Georgel Alexandru sigur se va mândri Armata Română. Pentru că a absolvit Liceul Militar „Constantin Brâncoveanu” din Ploieşti, e obligat să rămână în sistem. Din toamnă, va studia electronica la Academia Tehnică Militară din Capitală. „Profesoara de fizică din liceu m-a convins în clasa a IX-a să mă înscriu la olimpiadă. Aşa a început pasiunea mea pentru fizică”, ne-a mărturist Bogdan. În acel an, a cucerit premiul întâi la faza naţională, iar în 2007, a fost cooptat în lotul care reprezintă România la competiţia internaţională. „Anul trecut, când am mers în Iran, m-am pregătit mult mai bine, dar anul ăsta am mers din inerţie. Am avut şi zile când n-am învăţat deloc. În medie, nu am învăţat decât 2-3 ore pe zi”, ne-a mai spus olimpicului.
Gandul.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!