De-a lungul prodigioasei sale cariere, întinsă pe o perioadă de nu mai puțin de 42 de ani, acesta a pregătit numeroase formații de club, dar și naționalele feminine ale României și statului Congo. A câștigat titlul național și Cupa României cu Mureșul Târgu Mureș și Chimistul Râmnicu Vâlcea, precum și Cupa IHF cu echipa vâlceană. A antrenat echipa Constructorul Oradea în cea mai fastă perioadă a handbalului orădean. A pregătit reprezentativa feminină tricoloră, cu care s-a clasat pe locul 7 la Campionatul Mondial 1995, din Austria și Ungaria. A mai antrenat echipe din Ungaria, Serbia, Israel, Cipru și Siria. Gheorghe Ionescu locuiește actualmente alternativ în SUA și Olanda, acolo unde sunt stabiliți fiica, respectiv fiul său.

Ajuns la venerabila vârstă de 82 de ani, nea Gigi rămâne același interlocutor savuros, gata oricând să povestească cu mult umor aventurile sale din handbal. În pofida problemelor de sănătate cu care s-a confruntat în anii precedenți, și-a păstrat intacte memoria și luciditatea. A asistat la meciurile cu Franța alături de fostul președinte al Federației Române de Handbal, Cristian Gațu, la rândul său în vârstă de 80 de ani.

Văzând meciul cu Franța, Nea Gigi nu este de acord cu noua modă din handbalul mondial, de a înlocui portarul cu un jucător de câmp, pentru a crea superioritate numerică în faza de atac.

„Ceea ce se întâmplă la ora actuală în handbal, cu această găselniță de a scoate portarul din poartă pentru a juca șapte contra șase în atac, mi se pare că este ca și cum ți-ai da singur foc la valiză. Chiar nu pot să înțeleg acest lucru. Dacă pierzi mingea, sunt 95 la sută șanse să iei gol. România a câștigat campionate mondiale de-a lungul anilor, dar antrenorii noștri nu au scos niciodată portarul din poartă. Eu personal nu pot accepta acest lucru, orice s-ar spune, că este tactică sau mai știu eu ce”, afirmă Gigi Ionescu.

Întrebat ce amintiri îi trezește echipa națională de handbal feminin, reputatul antrenor povestește despre Campionatul Mondial din 1995, unde a fost foarte aproape de o performanță, dar până la urmă n-a fost să fie. „Am fost antrenorul principal al României la Campionatul Mondial din Austria și Ungaria, cu Mircea Anton secund.

Din opt meciuri jucate, am pierdut unul cu Rusia, la un gol, după prelungiri, și unul la două goluri, cu Norvegia. Dacă am fi câștigat unul din aceste două meciuri, ne-am fi calificat în semifinale și totodată la Jocurile Olimpice de la Atlanta. Am mers extraordinar până la partida cu Norvegia. Apoi am jucat cu țara gazdă, Austria, pentru locurile 5-6, dar am pierdut și am ratat astfel calificarea directă la Jocurile Olimpice.

La întoarcerea acasă, cei de la federație au vrut să mă împuște! Am fost salvat de la demitere de Cristi Țopescu, Dumnezeu să-l odihnească. Acesta le-a spus: «Alo, domnilor, stați puțin, nu se poate așa ceva!». În sfârșit, asta a fost. Sunt meciuri pe care le visez până în ziua de azi”, ne-a declarat cu amărăciune fostul antrenor al naționalei.

Prea multe jucătoare străine

Referitor la cauzele regresului pronunțat din ultimii ani al handbalului feminin românesc, Gheorghe Ionescu acuză cu vehemență prezența masivă a jucătoarelor străine în campionatul intern.

„Handbalul feminin românesc alunecă și va aluneca și mai mult pe tobogan din cauza infuziei prea mari de jucătoare străine, dar și a antrenorilor străini, care sunt plătiți cu mii de euro, dar nu fac mai nimic. În plus, mai au și boala asta, de aduce cu ei și cinci-șase jucătoare străine. Ei stau un an, își iau banii, își umplu buzunarele și apoi pleacă, fără a fi trași la răspundere. Iar antrenorii noștri, care muncesc zi de zi și vor să facă ceva, nu au șanse de izbândă.

Uitați-vă care e situația la echipa națională. Antrenorul este nevoit să folosească jucătoare care nu joacă la echipele de club, pentru că nu au loc din cauza jucătoarelor străine. Nu se poate așa ceva, asta e o crimă! Iar acești antrenori sunt practic sacrificați, ei nu pot avea rezultate, echipa nu poate fi acolo sus cu jucătoare care nu joacă”, a explicat Gigi Ionescu.

Acesta și-a continuat apoi tirada împotriva antrenorilor străini.

„Vine un antrenor străin și în loc să învețe limba țării în care antrenează, trebuie să vorbească jucătorii în limba lui. Nu se poate așa ceva. Eu oriunde am antrenat, am încercat să învăț limba acelei țări, sau măcar cuvintele de bază din handbal. Și am antrenat în numeroase locuri din lumea asta: România, Ungaria, Serbia, Congo, Cipru, Israel, Siria.

Cu Congo am realizat o calificare la Campionatul Mondial, unde am obținut două victorii, o premieră pentru handbalul din acea țară, dar și o calificare la Jocurile Olimpice. Între timp, eu am plecat însă de acolo. Eh, oriunde am fost, pot să spun cu mâna pe inimă că nu am făcut de râs handbalul românesc”.

Gheorghe Ionescu afirmă că va fi prezent la meciurile pe care naționala tricoloră le va susține la Campionatul Mondial 2025, care se va disputa în Germania și Olanda, în luna decembrie.

„Eu îmi doresc din tot sufletul ca naționala noastră să aibă evoluții cât mai bune la Mondialul din acest an, mai ales că acea grupă se va juca în Olanda. Eu voi fi acolo, trup și suflet alături de echipa României. Eu sunt stabilit actualmente în Olanda, dar am și cetățenie americană, fiica mea locuiește în San Diego – California. Stau două-trei luni acolo, dar apoi mă întorc în Olanda, unde există o mulțime de canale numai bune pentru pescuit, pentru că sunt un pescar înrăit”.