Se apropie de vârsta de 65 de ani, dar în istoria fotbalului bihorean, și nu numai, a rămas ca fiind singurul jucător care a devenit golgheterul României în tricoul lui FC Bihor Oradea. Se întâmpla în sezonul 1982/1983, când bucureșteanul Petre Grosu a înscris 20 de goluri și i-a devansat pe Sorin Cârțu (U Craiova ), Iulius Nemțeanu (Poli Iași), ambii cu 19 goluri, Ionel Augustin (Dinamo) și Mircea Sandu (Sportul Studențesc), ambii cu câte 14 goluri marcate. Performanța a fost „scoasă de la naftalină” într-o postare pe facebook, de orădeanul Marcel Pușcaș, fost coechipier cu Grosu la FC Bihor. „Jucase vreo șase ani la Sportul Studențesc. Se anunța de mare perspectivă, dar trecuse la Rapid în 1979. A venit la Oradea la 26 de ani, în 1981, de la Rapid, într-o postură ciudată: nu-l mai prea dorea nimeni!?

Se dusese zvonul că viața sa extrasportivă era prea agitată. Romică Pașcu (conducător la FC Bihor în aceea perioadă – n.r.) a fost autorul transferului la Oradea. Când l-am văzut în vestiar, l-am luat la mișto pe nea Romică: «Cu grasu’ ăsta vrei să promovăm? (FC Bihor ratase în sezonul precedent promovarea în fața echipei UTA Arad). N-avem XL la magazie. Petrică al meu nu avea decât 176 cm și 88 de kg. Dacă lu’ ăsta îi dai bani, am plecat de la echipă!», am continuat tirada către Pașcu. «Stai potolit! Vrea și el la subingineri și 15.000 de lei, dacă dă 10 goluri în campionatul ăsta. Nu ne costă nimic!», zise nea Romică Pașcu” a scris în postare Pușcaș.

Marcator înnăscut

Temerile lui Marcel Pușcaș au fost infirmate, pentru că în primul sezon la FC Bihor, Grosu a marcat 28 de goluri, a devenit golgheterul Diviziei B, iar echipa orădeană a promovat în Divizia A (actuala Liga 1 – n.r.), în dauna grupării FC Baia Mare, la care evoluau pe atunci Bălan, Koller, Rozsnay, Condruc, Tătăran, Radu Pamfil, Ariciu, Borz, Tulba etc.

„Grosu al meu slăbise vreo 5-6 kile. Și-ncepe și Divizia A. Aici jucam cu trei la mijloc. Și Grosu și Kun mi-au mâncat zilele! Jucam la închidere între ei și ambii «uitau» deseori de faza defensivă. Și dă-i, și luptă,, Pușcaș!? Eram cu limba de-un cot. La finalul sezonului, Attila Kun înscria, la 34 de ani, 13 goluri și Grosu, 20 de goluri, devansându-l pe Nemțeanu de la Poli Iași cu un gol și devenind astfel golgheterul României. Mă mândresc că pasa pentru ultimul său gol, la Iași, a provenit de la mine. Grosu nu era prieten cu efortul, dar compensa fantastic cu viteza de reacție și mai ales de execuție în zona de 16 m. Avea o intuiție ieșită din comun, ambidextru, fantezie, precizie și timing (sincronizare – n.r.). Executa bine lovituri libere și nu l-am văzut ratând niciun penalty. Nici măcar la antrenament. A fost un bun fotbalist și un foarte bun marcator. Sunt mândru de ce-am făcut împreună!”, a conchis Marcel Pușcaș.

„Să devii golgheter al României cu o echipă mică precum FC Bihor era și este în continuare o mare performanță. E adevărat, pe-atunci la orădeni s-au nimerit să fie câțiva jucători buni, în afara omului nostru, precum Attila Kun, Cornel Georgescu, Alexandru Kiss, Ioan Zare, Marcel Pușcaș, Nicolae Mureșan etc, toți aceștia alcătuind o echipă performantă, care ar fi putut realiza mai mult”, a scris și Răzvan Toma, statisticianul fotbalului, pe blogul său.

70 de goluri

În campionatul 1984/1985, Grosu (FC Bihor) s-a clasat pe locul 5 în topul marcatorilor din Divizia A cu 16 goluri, trofeul fiind adjudecat atunci de Gheorghe Hagi (Sportul Studențesc) – 20 de goluri, urmat de Victor Pițurcă (Steaua) – 19 goluri, Cămătaru (U Craiova) – 18 goluri, Mircea Sandu (Sportul Studențesc) – 17 goluri și Dudu Georgescu (Gloria Buzău) – 16 goluri.

Petre Grosu a marcat 70 de goluri în Divizia A, în 205 meciuri jucate pentru Sportul Studențesc, FC Bihor și Petrolul Ploiești.

În perioada anilor 40-50, Oradea a mai avut un golgheter al României, arădeanul Gheorghe Vaczi (născut la Mediaș), cu 24 de goluri pentru IC Oradea (1948/1949) și 23 de goluri în 1951, în tricoul Progresului Oradea.