Xavier Pascual Fuertes are un palmares de excepție, atât ca jucător, cât și ca antrenor. În calitate de manager-antrenor, a câștigat de trei ori EHF Champions League cu Barcelona. A condus reprezentativa masculină a României, apoi echipa Dinamo București, pe care a calificat-o în Final Four-ul Ligii Campionilor. La ora actuală, este antrenorul formației nr. 1 a Ungariei, Veszprém, dar și al reprezentativei Egiptului. Este asistat de fiul său, Ivan Pascual Garcia, care este analist video.

Reputatul antrenor ne-a acordat un interviu.

JB: Ce înseamnă handbalul pentru dumneavoastră?

Xavi Pascual: Handbalul este foarte important pentru mine. Handbalul este marea pasiune a vieții mele. Handbalul este pentru mine mai mult decât un sport, este o mare pasiune. Handbalul și familia sunt cele mai importante lucruri din viața mea.

JB: Ați antrenat numeroase echipe. La care dintre ele v-ați simțit cel mai bine? Bănuiesc că acelea la care ați avut cele mai bune rezultate.

Xavi Pascual: Nu pot spune neapărat că acolo m-am simțit cel mai bine unde am avut cele mai bune realizări. Sigur, Barca este clubul meu, am jucat și am antrenat acolo, este casa mea, acolo am avut și cele mai bune rezultate. Dar o spun foarte sincer, Dinamo București ocupă un loc deosebit în inima mea, m-am simțit foarte bine la această echipă. Când am sosit la Dinamo, mi-am dat seama ce a însemnat acest lucru pentru suporterii dinamoviști. Acum sunt la Veszprém, acolo este situația este puțin diferită față de cum era la Dinamo, e o altă mentalitate. Eu încerc să mă simt bine și să obțin rezultate cât mai bune indiferent de clubul la care lucrez.

JB: Sunteți antrenorul care a transformat Dinamo dintr-o echipă anonimă într-una care a ajuns în Final Four-ul Ligii Campionilor. Cum ați reușit acest lucru?

Xavi Pascual: Înainte de a ajunge la Dinamo, eu am antrenat echipa națională a României și cunoșteam starea generală a handbalului românesc. La Dinamo, am încercat să schimb anumite lucruri, nu doar pe teren, unde echipa a jucat foarte bine. A fost incredibil, am jucat în Final Four-ul Ligii Campionilor. Dar, repet, am schimbat structura clubului, am schimbat modul de lucru, am schimbat mentalitatea de a privi handbalul și cred că aceste lucruri au contat mult pentru Dinamo. Am încercat să fac la fel și când am revenit la naționala României. Eu sunt foarte satisfăcut pentru ceea ce am realizat aici în cei trei ani și cred că la ora actuală, România are mulți jucători tineri, cu posibilitatea de a progresa.

JB: În urmă cu circa 40 de ani, handbalul românesc se afla în topul mondial. Care credeți că sunt cauzele regresului teribil care a urmat în toți acești ani?

Xavi Pascual: Eu nu cred că sunt în măsură să ofer explicații pentru acest lucru. Dar pot să spun ce am constatat eu în acești ani în care am lucrat în handbalul românesc. În România, toată lumea vorbește mult, dar lucrează prea puțin. La interviuri, pe canapea, toți sunt cei mai buni antrenori – nu doar la handbal, ci și la fotbal, la baschet etc. Ar trebui să fie făcute schimbări structurale absolute. Nu poți fi un antrenor bun dacă nu schimbi nimic în modul de antrenament al copiilor, al tinerilor, dacă folosești aceleași metode de pregătire de acum 40 de ani. Dacă nu se vrea o schimbare, acestea sunt rezultatele, din păcate.

JB: Aceasta era o altă întrebare pe care doream să vi-o pun: ce ar trebui făcut pentru revigorarea handbalului românesc? Parțial, ați oferit deja un răspuns în acest sens.

Xavi Pascual: Cred că sunt două cauze pentru care handbalul românesc nu progresează: prima este faptul că baza de selecție este foarte redusă. De ce sunt atât de puțini copii care practică handbalul? Una este să faci o selecție din 100 de copii, iar altă este să o faci din 1.000-2.000 de copii. Dacă acest lucru nu se schimbă, șansele de progres nu prea există.

Iar o altă cauză este modul de pregătire, de antrenament al acelor copii. Am observat un lucru: în România, ceea ce se dorește este rezultatul imediat, ca echipa să câștige orice meci, încă de la nivelul copiilor. La niște copii de 12 ani, rezultatele meciurilor nu contează prea mult, dar pentru antrenorii din România, fiecare meci este ca o finală de campionat mondial, care devine o tragedie dacă nu o câștigi. Aici se greșește foarte mult.

Trebuie ca accentul să fie pus p formarea deprinderilor de bază ale acestor copii, pe creșterea și formarea lor sănătoasă ca handbaliști. Copiii trebuie să se bucure că joacă, să își dorească a doua zi să vină din nou la antrenament. Dacă asupra lor se pune încă de mici copii presiunea rezultatului, ei vor fi inhibați și nu vor mai fi preocupați să învețe ceea ce trebuie pentru a deveni buni handbaliști.

JB: Handbalul mondial evoluează în mod continuu. România excela prin tehnica deosebită a jucătorilor în perioada în care domina handbalul mondial. În mod evident, în ziua de azi primează forța în detrimentul tehnicii. Care este trendul actual al handbalului?

Xavi Pascual: La ora actuală, în handbal contează în primul rând viteza de joc. Jucătorii care nu joacă în viteză nu pot avea succes în ziua de azi. Și mai e un alt aspect foarte important: toți jucătorii trebuie să facă atât faza de atac, cât și cea de apărare. Nu poți fi un jucător bun dacă nu știi să te aperi. Încă de la vârsta copiilor trebuie deprins acest lucru. Nu poți să antrenezi un copil de 12-14 ani ca să dea zece goluri, dar să nu știe să se apere. Echipele care schimbă în permanență jucătorii de atac cu cei de apărare nu prea mai au parte de succes.

JB: Ați acceptat să coordonați proiectul „Bihorul joacă handbal după metoda Xavi Pascual”, deși sunteți un antrenor foarte ocupat, atât la Veszprém, cât și la naționala Egiptului. Veți putea să vă ocupați și de acest proiect?

Xavi Pascual: Am acceptat această propunere care mi s-a făcut, fiindcă apreciez că este un proiect corect, sănătos, care începe de la nivelul copiilor. Pentru că așa cum mai spus, schimbarea din handbalul românesc trebuie să înceapă încă de la copii. Împreună cu Ivan, voi păstra în permanență legătura cu antrenorii care vor pregăti acei copii, le vom transmite programul și metodele noastre de antrenament, pentru ca acest proiect să dea roade. Sunt încrezător că prin atragerea unui număr cât mai mare de copii la handbal și folosind metode moderne de antrenament, există șanse pentru formarea unor viitori jucători de valoare de valoare pentru handbalul bihorean și românesc.