Echipele de old-boys FC Bihor Oradea și UTA Arad se vor întâlni din nou cu ocazia comemorării fostului fotbalist Dumitru Burescu. Ediția a treia a „Memorialului Dumitru Burescu” va avea loc sâmbătă, 21 septembrie, de la ora 16:00, pe Stadionul Iuliu Bodola din Oradea. FC Bihor și UTA Arad sunt două dintre echipele reprezentative la care a evoluat în cariera de jucător Dumitru Burescu.

Printre foștii fotbaliști care îl vor comemora pe „Buri” se numără: Marcel Abrudan, Dan Chiș, Stelian Farcău, Sebastian Platon, Sandu Balaj, Claudiu Mutu, Sorin Todea, Adi Anca, Zeno Bundea, Sebi Achim, Dumitru Măniguțiu, Valentin Velcea, Victor Ienciu, Silviu Odobasianu etc (la FC Bihor), respectiv Dorel Toderaș, Adrian Negrău, Dorel Mutică, Radu Anca, Daniel Ștefăligă, Marius Grad, Iulius Arman, Marius Ciubăncan, Alin Gligor, Alin Drăgan, Florin Fabian sau Sorin Botiș la UTA Arad.

Dumitru Burescu a decedat la doar 54 de ani, în 9 august 2021. În cariera lui, Dumitru Burescu a mai evoluat la Înfrăţirea Oradea, Astra Arad, UTA, FC Drobeta Turnu Severin, FC Bihor şi Apulum Alba Iulia. „Buri” a fost și președintele echipei orădene de old-boys.

Acest meci este organizat în memoria fostului nostru prieten și coleg Dumitru Burescu. Așteptăm cât mai multă lume la stadion, să cinstim cum se cuvine memoria lui „Buri”. De asemenea ne putem arăta susținerea față de Paula Adelina, o tânără cu mari probleme de sănătate, pentru care se vor putea face donații pe stadion , spune Adrian Moisa, președinte Old Boys FC Bihor

Meciul are caracter caritabil

Intrarea va fi liberă, iar pe stadion va fi amplasată o urnă unde se vor putea face donații pentru Paula Adelina Butiri, care se confruntă mari cu probleme de sănătate.

„Numele meu este Butiri Paula Adelina, călătoria mea în aceasta viata a început acum 21 de ani, călatorie care pentru mine nu a fost una tocmai favorabilă. M-am născut un copil sănatos, dar din păcate, la vârsta de 1 an, din cauza unei erori medicale viața mea a luat o întorsatura drastică. Din cauza unui vaccin administrat incorect am făcut un stop cardio-respirator, în urma căruia am fost diagnosticată cu paralizie cerebrală și retard psihomotor, urmând să-mi petrec restul vieții fără a mai putea să mă bucur de o copilarie normală, într-un scaun cu rotile și dependenta constant de cineva. Au urmat ani de recuperare, tratamente și terapii, care au fost limitate ca numar din cauza posibilitatilor financiare ale mamei mele Ramo Popp, singura persoană care mi-a fost alături, iar pe lângă toate acestea rezultatul recuperărilor a fost diminuat constat de crizele epileptice datorate condiției mele medicale. O dată cu înaintarea mea în varsta, tratamentele și îngrijirea mea de zi cu zi au devenit tot mai costisitoare și mai complexe”, este povestea cutremurătoare a Paulei Adelina.