La 31 de ani, Claudiu Keşeru vrea să cumpănească bine şi să aleagă cea mai bună variantă. În interviul de mai jos, atacantul orădean vorbeşte despre echipa naţională, FC Bihor, dar şi despre provocările viitoare.

JB: Claudiu, în ultima perioadă presa națională și internațională te-a transferat în fiecare săptămână. S-a vorbit de China, Italia, Turcia, Spania, Mexic etc. Care e situația mai exactă în acest moment?
C.K.: Am început să urmăresc și eu știrile tot mai des, ca să aflu unde mă transfer, ca să fac o glumă. Mă bucură să văd că există interes, dar nu toate știrile apărute sunt fondate. Sunt multe echipe foarte interesate, care m-au contactat, dar încă nu am luat o decizie clară în ceea ce privește viitorul meu. Am și propunerea de prelungire din partea lui Ludogoreț în mână. Urmează o perioadă în care trebuie să analizez și să iau decizia cea mai bună.

JB: Ce va conta în luarea acestei decizii?
C.K.: Vreau să mă implic într-un proiect de mai lungă durată, trei, patru, poate cinci ani, gândindu-mă că atunci voi fi spre finalul carierei. Asta îmi doresc în momentul de faţă. În fotbal lucrurile sunt relative şi se pot schimba într-un fel sau altul.

JB: O perioadă ai ieşit din circuitul echipei naţionale. Ai avut explicaţii din partea fostului selecţioner (n.r. – Christoph Daum) pentru faptul că nu te-a convocat?
C.K.: Nu am avut nicio explicaţie şi nici nu am avut nevoie. Simţeam că lucrurile nu sunt prea clare în mandatul domnului Daum şi se va ajunge aici, în ciuda randamentului bun avut. Înscrisesem 32 de goluri într-un an competiţional, a fost recordul meu personal, dar probabil în viziunea dânsului nu făceam parte din acel grup de 23 de jucători.

JB: Ai revenit odată cu numirea lui Cosmin Contra ca selecţioner, ai dat şi gol, ce s-a schimbat? Naţionala face parte din viitorul tău fotbalistic?
C.K.: Clar. Întotdeauna echipa naţională a fost extrem de importantă pentru mine. În ciuda acelei perioade în care nu am fost convocat şi a perioadei în care nu prea am jucat la Ludogoreţ, am reuşit să întorc situaţia în favoarea mea, să am suportul lui Cosmin (n.r. – Contra), să contez pentru el în planul lui de viitor şi să joc din nou foarte mult la echipa de club.

JB: Ştiu că ai avut o accidentare pe finalul sezonului. Cum te simţi acum?
C.K.: Sunt refăcut şi voi începe pregătirea normal din 6 ianuarie. A fost o alertă, probabil din cauza oboselii, am fost precaut şi nu am jucat ultimul meci pentru a nu risca, iar acum sunt bine.

JB: E posibil ca suporterii Stelei să te vadă jucând în România în tricoul unei alte echipe din Liga 1 în perioada următoare?
C.K.: Este foarte greu. Fiind jucător la Steaua în anii trecuţi şi având multe satisfacţii în roşu şi albastru, e greu să mă vadă în tricoul altei echipe. În momentul de faţă e aproape imposibil. Dar pe viitor nu se ştie niciodată, mai am cinci-şase ani de jucat şi nu se ştie cum vor evolua lucrurile.

JB: FC Bihor a dispărut de doi ani, ce a reprezentat pentru tine acest club?
C.K.: A reprezentant şi reprezintă un moment-cheie în cariera mea. Practic la FC Bihor mi-am făcut junioratul, am început să joc fotbal într-un cadru organizat, am început să mă afirm. FC Bihor a fost motorul meu motivaţional. Jucând pe acel stadion cu jucătorii din acea perioadă, cu tribunele pline, am dobândit plăcerea necesară. Pentru mine, FC Bihor a fost luminiţa care mi-a călăuzit cariera. Am trăit multe momente excepţionale, tribune pline, atmosferă incredibilă… Am speranţa ca pe viitor să se mai repete astfel de momente.

JB: În alte oraşe au fost reînviate echipe de tradiţie, la Cluj-Napoca, Galaţi, Ploieşti sau Constanţa. Putem spera şi noi ca la Oradea să apară un nou proiect fotbalistic?
C.K.: Cred că atât Consiliul Local cât şi Consiliul Judeţean îşi doresc să fie posibil acest lucru, dar probabil aşteaptă un proiect extrem de solid pentru a-l susţine. Nu vor probabil să greşească, să susţină un proiect care nu are garanţii de nivel maxim pentru a nu crea speranţa în rândul suporterilor şi automat o dezamăgire, dacă acel plan nu îşi va dovedi viabilitatea la standardele aşteptate.

JB: În Oradea a apărut Club Atletic Oradea în ultimul an…
C.K.: Am citit şi eu despre noul club, dar nu am foarte multe detalii ca să mă pot exprima.

JB: Te mai vezi jucând cinci-şase ani, dar te-ai gândit ce vei face după ce îţi vei încheia activitatea de jucător?
CK: Mi-aş dori să joc şi până la 40 de ani, dacă se poate. Au început să mă bântuie anumite gânduri care nu mă lasă liniştit… ideea că voi ajunge la ultimele meciuri mă cam înfioară. Nu îmi pot imagina încă acel moment. Am plăcerea şi motivaţia să joc şi nu pot să-mi imaginez ultimul meci ca profesionist. Sunt extrem de serios în aceşti ultimi ani de carieră, încerc să-mi optimizez corpul la maximum, lucrez şi din punct de vedere psihologic cât mai mult, pentru a nu pierde motivaţia. Nu vreau să-mi pierd pasiunea. În ceea ce priveşte viitorul, vreau să rămân în domeniu, e clar. Am avut ocazia să lucrez cu oameni competenţi, de la care am învăţat foarte multe, şi consider că ar fi corect să dau mai departe acest ansamblu de lucruri care m-au ajutat să-mi clădesc o carieră solidă. În ce proiect mă voi implica încă nu ştiu. Vom vorbi la momentul respectiv.

JB: Ai depăşit cu un an borna 30, te consideri mulţumit de ce ai realizat până acum în carieră?
C.K.: Fiind un perfecţionist, sunt mulţumit, dar consider totuși că puteam face mai mult. Vreau în continuare să mă autodepăşesc. Am făcut o statistică şi mai am vreo 9 sau 10 jocuri până să ajung la meciul 500 al carierei şi 8 goluri să ajung la cota de 200 de goluri. Sunt cifre respectabile, de care sunt mândru la 31 de ani.

JB: Cum te-ai obişnuit în ultimii ani cu statutul de vedetă?
C.K.: Nu mă consider o vedetă. Mă consider un om care a avut şansa să transforme pasiunea lui în loc de muncă, un loc de muncă mediatizat peste măsură. Mă consider privilegiat pentru acest lucru.