Între tenis și credință

Chiar dacă este de profesie inginer, Mircea Drăgoi și-a găsit vocația pe terenul de tenis. Timp de aproape un sfert de veac, din 1994 până în 2017, și-a legat viața de baza sportivă Voința, pe care a transformat-o într-o veritabilă școală de tenis. A antrenat generații de copii, mulți dintre aceștia devenind, peste ani, tot antrenori de tenis. Totul s-a curmat însă brusc, la finele anului, trecut, când Primăria a decis să modernizeze vechea bază a CS Voința și să înființeze tot acolo o parcare.

Deocamdată însă, până la demararea lucrărilor, clădirile și fostele terenuri de tenis zac în paragină.

„La început am fost revoltat, răzvrătit, am încercat să mă opun, să lupt pentru păstrarea bazei, dar treptat, mi-am dat seama că dacă aceasta este voința lui Dumnezeu, atunci așa trebuie să se întâmple. Dumnezeu ne dă doar bine, răul nu vine de la Dumnezeu. Mi-am dat seama că numai eu sunt de vină pentru ce s-a întâmplat acolo și m-am liniștit. Adevărul este că la Voința m-am simțit mai mereu mic și neputincios, pentru că nu am avut putința de a înfăptui acolo mai multe, din lipsă de resurse financiare. Îmi amintesc că în prima zi după ce am ajuns la Voința, mi-am adus coasa de acasă, pentru a cosi iarba imensă care năpădea o mare parte din acea bază”, afirmă Mircea Drăgoi.

Un nou început

Fostul director al CS Voința mărturisește că acum se simte împăcat cu situația și este mulțumit de faptul că poate să antreneze din nou. „ Lucrurile au decurs apoi lin, am avut șansa de a continua să antrenez la Șuncuiuș și Vadu Crișului, ca urmare a proiectului «Tenis în comunele și satele din Bihor», pe care l-am inițiat, pe bază de voluntariat, împreună cu alți antrenori din județ. Am fost primit acolo cu brațele deschise și am realizat încă o dată că și aceasta a fost lucrarea Domnului, să-mi pună un nou început bun. Dacă ne ajută Dumnezeu, vom înființa un club nou, care sper să se dezvolte și să atragă cât mai mulți copii. În ceea ce privește baza Voința, sunt foarte trist să văd starea în care au ajuns terenurile, dar mă gândesc că dacă se va face acolo un club modern, atunci va fi foarte bine. Cred că munca noastră de acolo, de peste douăzeci de ani, nu a fost în zadar”, a spus el.

Tenis și la mănăstire

Mircea Drăgoi s-a întors recent din Rusia, unde s-a aflat, timp de aproape trei luni, la mănăstirea „Sfântul Ierarh Nicolae” din micul sat Solba, situat la 200 km de Moscova. „Am fost acolo împreună cu soția mea, dintr-un motiv foarte simplu, să ne ținem în brațe nepoții: Nicolae, în vârstă de un an și jumătate și Serghei, de numai trei luni, care s-a născut în patria lui Putin, pentru că tatăl lor, teolog, a hotărât să-și facă teza de doctorat în limba lui Pușkin”, spune antrenorul.

Mircea Drăgoi este un tată mândru de cei doi fii ai săi. Vlad lucrează la Londra, iar Darie își desăvâșește studiile la mănăstirea din Solba, unde își pregătește doctoratul, în vechea limbă slavonă. Mănăstirea, condusă de maica stareță Ierotiida, originară din Republica Moldova, găzduiește 60 de fete orfane sau din familii monoparentale, cu greutăți. Fetele, cu vârstă între 2 și 16 ani, sunt crescute și educate la grădinița și școala din incinta mănăstirii. Teologul orădean Darie Drăgoi le învață limbile franceză și engleză. Neputând să uite pasiunea sa, Mircea Drăgoi s-a oferit să le inițieze în tenis, pe terenul de sport din mănăstire, fapt acceptat cu bucurie și de unele maici.

„În momentul în care am decis să plecăm în Rusia, eram, parcă, sleit de puteri și plin de frici. Am stat acolo timp de două luni, trei săptămâni și patru zile, fără televizor, internet sau telefon. La întoarcere, m-am simțit, cu mila Domnului, mult mai puternic și mai optimist”, mărturisește Mircea Drăgoi.