Nu mulți sunt fotbaliștii români care se pot mândri cu două victorii în fața uneia dintre cele mai mari echipe europene din toate timpurile, FC Barcelona, dar și cu faptul că nu au pierdut în fața unei alte forțe a continentului, Bayern München. Printre aceștia se află un fost jucător al FC Bihor, Ioan Naom, aflat însă în vremea respectivă la Steaua București.

În ediția 1971-1972 a Cupei Cupelor, Steaua a dat piept cu FC Barcelona, echipă pregătită de celebrul Rinus Michels (Olanda), care câștigase în sezonul precedent Cupa Campionilor Europeni cu Ajax Amsterdam. Rezultatele dublei manșe par acum de domeniul SF: Steaua a câștigat ambele meciuri, cu 1-0 la Barcelona (gol Viorel Năstase 12), respectiv 2-1 la București (goluri Viorel Năstase 53 din penalty și 60 / Asensi 50). În turul următor, în primăvara europeană, Steaua a disputat dubla cu Bayern München, încheiată cu scorurile de 1-1 la București (goluri Tătaru II 17 / Gerd Müller 70), respectiv 0-0 la München. Echipa stelistă a fost eliminată prin regula dublării golului marcat în deplasare, regulă la care UEFA a renunțat în anul 2023. Din echipa de atunci a Stelei, pregătită de regretatul Valentin Stănescu, făcea parte Ioan Naom, alături de alte nume mari ale fotbalului nostru: Narcis Coman, Iosif Vigu, Anghel Iordănescu, Lajos Sătmăreanu I, Dumitru Dumitriu, Viorel Năstase etc.

Ioan Naom, pe atunci în vârstă de 21 de ani, a fost titular în toate aceste meciuri. După mai bine de 50 de ani de la acele memorabile partide, fotbalistul orădean își amintește de ele cu bucurie și nostalgie. „Steaua avea atunci o echipă foarte bună, cu jucători de valoare. Barcelona era bineînțeles, marea favorită a întâlnirii. Nu avea încă valoarea marii echipe care avea să fie după venirea lui Cruyff și Neeskens, dar era totuși o formație de temut, o reprezentantă a fotbalului spaniol. Era pregătită de Rinus Michels, antrenor venit de la Ajax, cu care cucerise Cupa Campionilor Europeni.

Poate că tocmai venirea lui la Barcelona a fost șansa noastră, pentru că a dorit să implementeze un alt sistem de joc, cu care echipa nu era încă obișnuită. Ne-au dominat copios și adevărul este că am avut foarte multă șansă. Năstase a marcat în minutul 12, după care gazdele s-au aruncat asupra noastră. Îmi amintesc că la pauză, portarul nostru, Narcis Coman, speriat de atacurile spaniolilor, i-a cerut antrenorului Valentin Stănescu să-l înlocuiască. «Nea Tinel, schimbă-mă, că fac pe mine de frică, m-a apucat diareea!».

A intrat în poartă Karcsi (Carol) Haidu, care a făcut un meci mare, deși venea după o operație de menisc. Am rezistat până la final. Jucătorii Barcelonei nu erau deloc supărați de înfrângere, ba dimpotrivă, râdeau, fiind chiar și așa siguri de calificare. În meciul retur am avut de asemenea multă șansă. Ei au deschis scorul prin Asensi, fost mare internațional spaniol, dar noi am marcat repede două goluri, prin același Viorel Năstase. Apoi, ei au atacat cu disperare, mingea a stat aproape numai la ei, dar ne-am apărat cu succes. Aceste două victorii s-au aflat timp de foarte mulți ani printre primele zece rezultate din istoria echipei Steaua”, a povestit Ioan Naom.

Din păcate, echipa bucureșteană nu a putut să treacă în sezonul următor de Bayern München, dar a terminat neînvinsă dubla manșă. „Bayern era o echipă foarte greu de învins. Avea în componență internaționali germani ca Maier, Beckenbauer, Breitner, Schwarzenbeck, Uli Hoeness, Gerd Müller. Era o constelație de vedete. Cu greu puteai câștiga un duel unu la unu cu oricare dintre jucătorii lor. Cu toate acestea, Gigi Tătaru a deschis scorul, dar Bayern a egalat prin Gerd Müller, gol care s-a dovedit decisiv pentru calificare. În retur am făcut un meci mare pe Olympia Stadion, dar nu am putut înscrie”.

Ioan Naom a avut o carieră prodigioasă. A jucat la Steaua în perioada 1969-1972, după care a evoluat un sezon la Rapid. S-a transferat apoi la Olimpia Satu Mare (1973-1975), după care a ajuns la FC Bihor. A fost component al echipei noastre între anii 1975-1982.

„Am ajuns la Oradea, iar destinul a făcut să mă stabilesc aici. Eu doream să mă transfer de la Olimpia la o echipă studențească, pentru a urma Facultatea de Educație Fizică. Mi-a fost recomandată echipa FC Bihor, pentru că la Oradea exista o astfel de facultate. Așa am ajuns la FC Bihor, împreună cu Constantin Bigan”, a explicat fostul jucător.

Ioan Naom s-a impus imediat la Oradea, devenind căpitanul echipei. Au urmat patru sezoane rodnice, în care FC Bihor era o echipă redutabilă în primul eșalon. A urmat însă retrogradarea în Divizia B, în 1979, împreună cu Corvinul Hunedoara și UTA Arad. Cele două au promovat în următori doi ani, iar FC Bihor în 1982. Din păcate, Ioan Naom nu a mai apucat să joace în Divizia A.

„Am fost anunțat că nu mai fac parte din lot, de către președintele de onoare de atunci al FC Bihor, Florian Hârca. Romeo Pașcu, care era președinte executiv, s-a prefăcut că mă apără, spunând: «Naom nu este un jucător care să părăsească echipa pe ușa din spate». Dar de fapt nu s-a opus înlăturării mele. Mie nu mi-a venit pur și simplu să cred. Aveam doar 31 de ani și puteam să mai joc încă la nivelul Diviziei A. Dar așa a fost să fie. Am evoluat un tur în Divizia C, la Ștei, după care am fost solicitat să devin președintele clubului FC Bihor. Am acceptat, dar ulterior am ales calea antrenoratului. Rămân cu marele regret că nu am avut parte de o retragere din fotbal de la echipa la care am jucat în cea mai mare parte a carierei”, ne-a spus cu amărăciune fostul căpitan al FC Bihor.