Oradea a fost dintotdeauna unul din polii principali ai poloului românesc. Mai mult, în ultimul deceniu, CSM Digi şi CS Crişul au dat „ora exactă” în acest sport, pe care l-au dominat cu autoritate, atât la nivel de seniori, cât şi de juniori. Echipele CS Crişul şi-au adjudecat an de an aproape toate titlurile naţionale juvenile, la majoritatea categoriilor de vârstă, iar la seniori, CSM Digi a fost de nouă ori consecutiv campioana României.

Cu toate acestea, aparent fără niciun motiv, lucrurile au început „să scârţâie”. CSM Digi a pierdut în ultimul sezon titlul de campioană naţională şi nu a mai convins pe plan european. Brusc, iubitorii poloului local şi-au dat seama că în echipă sunt tot mai puţini jucători orădeni, fapt care a constituit dintotdeauna un atu al formaţiei noastre. Dar care sunt oare cauzele acestui declin?

Juniorii se pierd

Gheorghe Dunca şi Kádár Kálmán, doi jucători exponenţiali ai poloului orădean, ultimul fiind actualul antrenor al CSM Digi, acuză posibilităţile reduse de promovare a juniorilor Crişului la formaţia de seniori. „Nu putem lua în lotul echipei de seniori decât cel mult doi-trei juniori anual, dar nici aceştia nu este sigur că vor confirma. În condiţiile în care lotul este limitat la maximum 15 jucători, numărul locurilor libere pentru juniori este foarte, foarte limitat.

Ni se cere să facem performanţe, să avem rezultate, lucru firesc de altfel, dar în aceste condiţii trebuie să menţinem un nivel ridicat al lotului şi să avem în permanenţă seniori de valoare, capabili de performanţe. Ca urmare, procesul de promovare şi de încadrare în echipă al celor mai talentaţi juniori este mult îngreunat. Trebuie timp şi răbdare pentru aşa ceva. Numeroşi juniori valoroşi ajung la vârsta senioratului, dar nu pot fi incluşi în lotul CSM Digi. Mulţi dintre ei ajung să se lase de polo”, explică antrenorul Kádár Kálmán.

Prea puţini orădeni

La rândul său, Ghiţă Dunca acuză aceleaşi probleme. „De câţiva ani, am ajuns să transferăm la Oradea jucători de la alte echipe, cu rol de lideri. Consider că acest lucru constituie o problemă pentru poloul orădean, în condiţiile în care mulţi juniori talentaţi de la noi ajung să se piardă, pentru că nu pot ajunge la CSM Digi. Ar trebui ca aceştia să fie păstraţi în cadrul unei echipe secunde, unde să aibă ocazia să joace, să îşi continue cariera de poloişti. Desigur că ar trebui să li se asigure un salariu cât de cât decent, pentru că odată ajunşi la vârsta senioratului, trebuie să îşi asigure existenţa, nu pot trăi în continuare pe banii părinţilor. Aici ajungem însă să ne lovim de problema financiară”, afirmă Dunca.

Crişul poate fi soluţia

Poloul orădean dispune de o echipă secundă în Superliga Naţională, Crişul, care este alcătuită însă în totalitate doar din juniori. O soluţie pentru rezolvarea problemei jucătorilor care ajung la vârsta senioratului ar putea fi o finanţare suplimentară a acestei formaţii. Juniorii care nu-şi găsesc loc, pe moment, la echipa de seniori CSM Digi ar putea astfel să se rodeze la formaţia secundă, având posibilitatea de a progresa şi de a fi promovaţi apoi, după un anumit timp, la prima echipă. Poloul orădean şi-ar putea crea astfel o pepinieră, o rezervă de jucători locali, capabili să facă pasul spre marea performanţă.

Tot problema finanțării

Această opinie este împărtăşită şi de directorul CS Crişul, Ionel Bungău. „Am făcut şi voi face în continuare demersuri pentru susţinerea financiară a echipei clubului nostru, care activează în Superliga Naţională. Trebuie să se înţeleagă faptul că degeaba creştem juniori de valoare, dacă aceştia nu mai au unde să joace la vârsta senioratului. Fără asigurarea unei continuităţi între juniori şi seniori, poloul orădean îşi va pierde majoritatea jucătorilor care termină junioratul. Dar clubul nostru nu poate asigura o finanţare corespunzătoare a acestei echipe. Dacă nu vom fi ajutaţi de municipalitate sau de alţi sponsori, nu avem cum să le acordăm salarii jucătorilor. Poloul orădean se află practic într-un cerc vicios, din care nu se poate ieşi decât printr-o finanţare suplimentară”, explică Ionel Bungău.