Primele performanțe le-a obținut cu Flamura Roșie Arad (UTA), cu care Szakács a câștigat Cupa României în anul 1953 și campionatul în 1954, sub comanda antrenorului Coloman Braun.

„O echipă foarte valoroasă era în timpul nostru, colegii erau foarte buni. Veniseră Vaczi și Serfözö de la Oradea, Dumitrescu era deja veteran, Mercea juca foarte bine, îmi amintesc de Kapas, de Ilie Don, un băiat cuminte… Farmati era și el de la Șimleu, nu ne cunoșteam, la UTA ne-am întâlnit, mulți ani a jucat în națională, valoros era. Jenei era junior atunci. Iar pe Cibi-bacsi – l-am respectat”, declara Szakacs într-un dialog cu jurnalistul arădean Radu Romanescu, apărut pe liga2.ro în anul 2020.

„De la Arad a ajuns la Dinamo Brașov (fosta Unirea Tricolor), alături de fratele său mai mic, Ludovic Szakács, motiv pentru care au și început să fie cunoscuți ca Szakács I și Szakács II. Apogeul fotbalistic l-au atins în 1958 când tot împreună au ajuns la Dinamo București, unde în 1959, sub comanda unui alt orădean, Iuliu Barátky au cucerit Cupa, cu Iosif Szakács reușind 3 goluri chiar în finala cu Baia Mare. A făcut parte dintr-o echipă legendară a “alb-roșiilor”, alături de Uțu, Popa, Călinoiu, Alexandru, Nunweiller, Anghel, Piți Varga, Ene I sau Kőszegi. După 1960, Iosif Szakacs a ajuns la Oradea, tot alături de fratele său, Lajos, unde au evoluat pentru CAO, Flamura Roșie și Olimpia (precursoarele Înfrățirii). Alături de CAO (CSM Crișana) a reușit ultima promovare în Divizia A din istoria clubului, în 1962, pentru echipa noastră bifând 59 de apariții și 9 goluri”, informează Club Atletic Oradea pe pagina de facebook. După încheierea carierei de fotbalist s-a stabilit la Oradea.

Înmormântarea va avea loc joi, 12 februarie, ora 14:00 la Capela Steinberger, Cimitirul Rulikowski din Oradea.