„Ghidul privind hărțuirea pe criteriu de sex și hărțuirea morală la locul de muncă este o premieră pentru România. Documentul a fost elaborat de specialiștii ANES împreună cu Institutul Român Pentru Drepturile Omului și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale(…) Acest ghid este un instrument important, pe care dorim să-l implementăm în toate instituțiile și care va fi sprijin real pentru angajați, dar și pentru angajatori. Orice conduită ostilă sau nedorită, orice comentariu nepotrivit, cu tentă sexuală, orice acțiuni și gesturi nepotrivite înseamnă hărțuire și acest ghid stabilește toate măsurile care trebuie luate la nivelul unei instituții pentru a gestiona astfel de situații, dar în primul rând pentru a preveni”, a anunțat ministrul Gabriela Firea.

[eadvert]

Timp de 30 de zile, ghidul poate fi consultat pe pagina Ministerului Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse. Ministerul, prin Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, va oferi suport, îndrumare și coordonare metodologică instituțiilor publice şi companiilor private pentru aplicarea măsurilor din acest document, a adăugat Firea.

Potrivit statisticii, în primele nouă luni ale anului, 130 de persoane au fost hărțuite în spațiul public. 287 de anchete penale sunt în lucru.

Ce înseamnă hărțuirea?

În ghid se arată că „poate fi considerată hărțuire la locul de munca adoptarea a cel puțin unuia dintre comportamentele de mai jos, clasificate în funcție de efectele asupra victimei”: „acțiuni vizând împiedicarea victimei de a se exprima”, de către colegi sau superiorii ierarhici, „acțiuni vizând izolarea victimei” dar și „acțiuni ce presupun desconsiderarea victimei în fața colegilor”.

Acestea include situații în care:

„- victima este vorbită de rău sau calomniată;

– se lansează zvonuri la adresa victimei;

– victima este ridiculizată;

– se pretinde că victima este bolnavă mintal;

– victima este constrânsă pentru a se prezenta la un examen psihiatric;

– se inventează o infirmitate a victimei;

– se imită acțiunile, gesturile, vocea victimei pentru a o ridiculiza mai bine;

– sunt atacate credintele religioase sau convingerile politice ale victimei;

– se glumește pe seama vieții private a victimei;

– se glumește pe seama originii sau naționalității victimei;

– victima este obligată să accepte activități umilitoare;

– evaluarea inechitabila a muncii victimei;

– deciziile victimei sunt contestate;

– agresarea victimei în termeni obsceni sau insultători;

– hărțuirea sexuală a victimei (gesturi sau propuneri)”

Intră la categoria „hărțuire” și discreditarea profesională, respectiv faptul că nu i se atribuie sarcini sau „încredințarea unor sarcini inutile sau absurde”, dar și „compromiterea sănătății victimei”, prin „încredințarea unor sarcini periculoase și nocive”, „amenințarea cu violențe fizice” sau chiar „agresarea fizică”, „provocarea de neplăceri la domiciliu sau la locul de muncă” și „agresarea sexuală a victimei”.

Pasul următor este că „instituțiile şi autorităţile publice centrale şi locale, civile şi militare precum și companiile private vor elabora propriile Ghiduri standardizate privind hărțuirea pe criteriul de sex și hărțuirea morală la locul de muncă, pe baza prevederilor prezentei hotărâri. Acestea sunt aprobate prin act administrativ al conducatorului instituției sau autoritatii publice și sunt aduse la cunoștință tuturor angajaților”.