Studiul, condus de Seungjae Lee de la Universitatea Soonchunhyang şi publicat joi în revista americană Jama Internal Medicine, s-a concentrat pe un focar de cazuri de contaminare în cadrul unui grup religios din Daegu, în Coreea de Sud, în februarie. Autorităţile au decis să plaseze în izolare cazurile pozitive cu puţine sau fără simptome într-o clădire guvernamentală, unde medicii şi asistentele le-au monitorizat atent evoluţia simptomelor şi le-au testat încărcătura virală în mod regulat.

[eadvert]

Grupul era format din tineri, cu o vârstă medie de 25 de ani.

Din 303 persoane, 89 nu au prezentat niciodată simptome, o proporţie de 29%.

În condiţiile în care persoanele în cauză au fost ţinute în izolare până când au fost testate negativ, personalul medical a putut distinge între cazurile pre-simptomatice şi cazurile asimptomatice. De fapt, 21 de persoane s-au prezentat iniţial ca fiind pozitive pentru coronavirus şi fără simptome, dar au avut în cele din urmă simptome. Numeroase studii în care pacienţii sunt testaţi o singura dată pot confunda cazurile pre şi asimptomatice.

Concluzia studiului este că concentraţiile de virus la pacienţii asimptomatici au fost “similare cu cele de la pacienţii simptomatici”, au afirmat autorii.

Însă găsirea de particule virale reziduale în nas, gât sau plămâni nu înseamnă neapărat că aceste persoane au fost contagioase. Aceasta este una dintre marile întrebări ale pandemiei: în ce proporţie cazurile asimptomatice sunt vectori ai virusului? Pe de o parte, nu tuşesc, însă pe de altă parte, nu stau în izolare şi, prin urmare, intră în contact cu alte persoane.

“Este important să subliniem că detectarea ARN-ului viral nu este sinonim cu prezenţa unui virus infecţios şi transmisibil”, au avertizat autorii studiului, care au subliniat că studii epidemiologice şi experimentale mai ample sunt necesare pentru a înţelege acest lucru.

SURSA: AGERPRES