Sunt și reni din luminițe la acest târg, arată bine pe pajiștea de iarbă, nu sunt înghesuiți unii în alții și au loc să zburde. O ramă mare, cu „neoane” pe spate îți oferă cadrul perfect pentru o poză și lumina de care ai nevoie pentru a te vedea cum trebuie. Nu sunt mulți oameni la coadă și nici nu e pe bani. Scena nașterii Domnului e acolo, pomi cu luminițe, trei globuri roșii pe iarbă, carusel și căsuțe cu diverse lucruri de care, evident, te poți lipsi. A doua limbă vorbită la târg e româna, la concurență cu italiana, chineza și sârba. Un balon cu heliu începe de la 12 euro și se duce spre… cer… ca un unicorn în galop…

De la 21.30… închiderea!

Nu e nimic spectaculos, îi poate concura aproape orice târg din România, dar e făcut cu bun gust și fără a „împopoțona” prea mult – uneori, la noi există această tendință, la ei, la austrieci, nu. Sunt brazi pe la colțurile străzilor, „goi”, fără luminițe sau globuri. Sunt mici târguri de Crăciun în diferite zone ale Vienei, de la Schonbrunn la Muzeul de Științe Naturale și alte zone din Viena – unde sunt câteva căsuțe care vând „nuștiuce-uri”.

Luminițe pe străzi, „îngerași” care să-ți cânte din flori la colțul semaforului? Nu! Din loc în loc câte o decorațiune luminoasă, câte o panglică pe o clădire, discret, roșu pe alb. La noi, unele târguri de Crăciun sunt ca și… Praterul – dau uneori în kitsch (unii ar spune că prin definiție sunt așa). Ei bine, la Viena ai impresia că vor să combată kitschul și, vorba americanului, „to keep it simple” (să facă lucrurile simple, să nu le complice – traducere și adaptare aproximativă).

E bine că sunt mai multe târguri, iar populația și turiștii nu sunt concentrați într-o singură zonă și nu se „încalecă” claie peste grămadă la singurul târg din oraș. A, și la ora 21.30 precupeții de la căsuțe au început să-și închidă tarabele și… „cius”, băieții „de la roată” au pus gardul, mirosul de vin și scorțișoară pleacă spre turnul primăriei din Viena, iar aleile parcului unde are loc unul dintre cele mai vechi târguri de Crăciun încep să se golească. A rămas curățenie în urma târgului și regretul unui român care a cumpărat mai multe produse decât americanca de lângă, și nu a primit o plasă de hârtie „tradițională” cu Frohe Weihnachten (Crăciun fericit), ci o plasă de plastic…

E Viena, e un articol subiectiv, în urma unei experiențe trăite înainte de exodul românilor de Ziua Națională spre… capitala muzicii…

sursa: tion.ro