„Dragii mei, domnul George Banu a plecat la Cel Senin! Cale albă și lumină, prieten drag! Nu pot vorbi mai mult!”, a transmis Constantin Chiriac, președintele Teatrului Național „Radu Stânca” din Sibiu într-o postare făcută publică pe rețelele de socializare.

Mesajul de părere de rău nu a întârziat să apară nici din partea managerului Muzeului Național Brukenthal din Sibiu.

„Profesorul George Banu a plecat la Cer. Dumnezeu sa te odihnească! O mare pierdere! Am avut deosebita onoare și bucurie să fim alături la multe evenimente și sa semneze mai multe texte la cărțile scrise. Una din cele mai triste vești pe care le-am primit!”, a scris Constantin Chituță.

În cadrul conferințelor Dilema Veche de la Oradea, din mai 2022 a fost lansată cartea „Viață și teatru pe Scena lumii”, semnată de George Banu, apărută la Polirom. Cartea reunește o suită de contribuții ale autorului din presa culturală autohtonă a ultimilor ani, cele mai multe desprinse din rubrica de cronică de cultură din revista Dilema Veche.

„George Banu este, înainte de toate, un intelectual, un om e cultură care are această capacitate admirabilă de a face din viaţă fapt de cultură şi de a face din faptul de cultură un fapt de viaţă, arătând că, până la urmă, această distincţie – pe care foarte mulţi o fac – între artă şi viaţă, în realitate, dacă arta este ceea ce trebuie să fie, şi dacă viaţa este cea ce trebuie să fie, nu există”, a spus Sever Voinescu în timpul conferinței.

George Banu s-a născut la 22 iunie 1943, în Buzău, a fost profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvelle, Paris, și un eseist de reputație mondiala. George Banu și-a dedicat opera critica regiei moderne și figurilor ei exemplare (Brook, Strehler, Grotowski etc). În 1974 s-a stabilit în Franța unde își va continua cariera universitară începută în România. În 1981, publica volumul de referință „Costumul de teatru”, precum și cartea „Brecht ou le petit contre le grand”, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai buna carte de teatru a anului. George Banu a mai câștigat acest premiu în 1984 și 1990 pentru Le théâtre, sorties de secours si Le Rouge et or. Între anii 1990-2001 a fost directorul artistic al Academiei Experimentale a Teatrelor, iar între anii 1994-2001 a fost președintele Asociației Internaționale a Criticilor.

George Banu a primit de trei ori Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franța; a obținut premiul de excelență UNITER și Premiul Prometeu 2007. A fost președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru si Doctor Honoris Causa al mai multor universități europene. Cărțile sale au fost publicate de cele mai mari edituri pariziene și au fost traduse în numeroase limbi. De asemenea, a scris o trilogie despre legăturile dintre teatru și pictură: Le Rideau, L’Homme de dos si Nocturnes. A condus revista Alternatives theatrales și colecția Le Temps du theatre la Editura Actes-Sud. La Editura Nemira a mai publicat volumul Arta teatrului (coautor Mihaela Tonitza-Iordache), Repetitiile si teatrul reinnoit , Spatele omului, Dincolo de rol sau actorul nesupus și a fost autorul textelor din albumul de fotografie Hamlet Machine de Mihaela Marin (2007).