Drepturile de autor, deși asociate cu libertatea creației, vin la pachet cu reguli fiscale clare, care în 2026 devin mai stricte și mai bine definite. Pentru mii de români care obțin venituri din activități creative, informarea corectă poate face diferența dintre un venit optimizat și o surpriză neplăcută de la ANAF.

Drepturile de autor reprezintă protecția legală a operelor intelectuale – de la articole și cărți, până la muzică, filme, fotografii sau programe software. Ele oferă creatorului dreptul exclusiv de a decide cum este folosită opera și mai ales, dreptul de a fi plătit pentru utilizarea ei. Orice sumă primită pentru exploatarea unei astfel de creații este considerată venit din drepturi de autor și intră sub incidența legislației fiscale.

Un aspect adesea ignorat este obligația de a emite factură. Chiar dacă persoana fizică nu este plătitoare de TVA și se află sub plafonul de scutire de 395.000 de lei anual, factura rămâne obligatorie. Nu înseamnă automat TVA de plată, ci este un instrument de evidență care permite autorităților să urmărească veniturile și eventualele depășiri de plafon. Practic, factura este „urma” oficială a activității creative în economie.

Începând cu 2026, statul acordă însă o perioadă de tranziție pentru sistemul RO e-Factura. Până la 1 iunie, persoanele fizice care obțin venituri din drepturi de autor și sunt identificate prin CNP nu sunt obligate să utilizeze platforma. După această dată, înregistrarea va deveni necesară, iar ANAF promite proceduri simplificate.

La capitolul contribuții sociale, schimbările sunt semnificative. Plafonul maxim pentru calculul CASS crește la 72 de salarii minime brute, iar baza minimă rămâne la 6 salarii minime. CAS-ul devine obligatoriu de la echivalentul a 12 salarii minime brute, cu posibilitatea de opțiune sub acest prag.

Impozitul pe venit rămâne de 10%, dar aici autorii au un avantaj important: deducerea forfetară de 40%. Astfel, impozitul se aplică doar la 60% din venitul brut, fără birocrație suplimentară. Cei care preferă sistemul real pot deduce cheltuielile efective, însă doar cu documente justificative.

Toate aceste venituri se declară prin Declarația Unică, depusă până la 25 mai a anului următor. Din 2026, ANAF va trimite declarații precompletate, un pas spre digitalizare care ar putea reduce erorile și timpul pierdut.

Specialiștii fiscali atrag atenția că cele mai frecvente probleme apar din lipsa documentelor și a declarării la timp a veniturilor. Neemiterea facturilor, nedepunerea Declarației Unice sau depășirea plafonului de TVA fără înregistrare pot atrage amenzi, dobânzi și penalități de întârziere. În practică, mulți creatori ajung să plătească mai mult decât impozitul inițial, tocmai din cauza unor erori administrative aparent minore.