Printr-un recurs în interesul legii, instanța supremă a stabilit că doar perioada în care un salariat a lucrat efectiv în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă poate fi asimilată condițiilor speciale, potrivit art. 30 din Legea nr. 263/2010. Hotărârea, deși privește prevederi din vechea lege a pensiilor, abrogată între timp prin Legea nr. 360/2023, rămâne de actualitate. Noua reglementare păstrează o arhitectură juridică similară cu privire la condițiile speciale de muncă și valorificarea perioadelor lucrate înainte de 1 aprilie 2001.

În interpretarea art. 30 alin. (1) lit. i) și alin. (4^4) din Legea nr. 263/2010, ICCJ a stabilit că este asimilată condițiilor speciale **exclusiv** perioada în care salariatul și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate, potrivit legislației anterioare, în grupa I și/sau grupa a II-a. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca activitatea prestată să se regăsească printre cele enumerate de lege – de exemplu, activități de producție și mentenanță în termocentrale pe bază de cărbune sau în unități de extracție a cărbunelui. Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, este esențial ca locul de muncă să fi fost oficial încadrat în grupa I sau II.

Sesizarea a fost formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, instanță care s-a confruntat cu un număr ridicat de litigii de pensii, mai ales din județul Hunedoara – zonă marcată de activități miniere și termocentrale pe cărbune, în special în Valea Jiului.

Reclamanții solicitau valorificarea activității ca stagiu în condiții speciale, inclusiv pentru perioade anterioare anului 2001, invocând faptul că au desfășurat activități dintre cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

Verificarea practicii judiciare la nivel național a scos la iveală două orientări:

• Interpretarea extensivă: unele instanțe considerau că este suficient ca activitatea efectiv prestată să se încadreze în categoria celor prevăzute de lege, chiar dacă locul de muncă fusese încadrat în trecut în grupa a III-a sau în condiții normale.
• Interpretarea restrictivă: alte instanțe apreciau că, pe lângă natura activității, este obligatoriu ca locul de muncă să fi fost încadrat anterior în grupa I sau II, conform legislației în vigoare la acel moment.

Prin decizia pronunțată luni, ICCJ a optat pentru cea de-a doua variantă.

Fiind pronunțată într-un recurs în interesul legii, hotărârea devine obligatorie pentru toate instanțele din România de la data publicării în Monitorul Oficial. Practic, judecătorii nu vor mai putea adopta soluții diferite în cauze similare.

Pentru foștii angajați din minerit și energie pe cărbune – categorii profesionale numeroase în Hunedoara și alte zone industriale – decizia poate însemna respingerea unor pretenții privind recalcularea pensiei, dacă activitatea lor nu a fost încadrată formal în grupa I sau II, chiar dacă natura muncii era similară.

Pe de altă parte, hotărârea aduce claritate într-un domeniu marcat de incertitudine și soluții contradictorii, oferind un reper interpretativ stabil.