Proiectul de lege, inițiat de 40 de senatori și deputați din partea PSD, PNL, USR, POT, UDMR și a grupului minorităților, a fost adoptat miercuri, 1 aprilie, de Camera Deputaților, cu 278 de voturi pentru, 2 împotrivă, o abținere și 2 parlamentari care nu au votat.

Acesta introduce un principiu simplu, dar cu impact major: fiecare fost soț va putea decide singur dacă păstrează sau nu numele dobândit în timpul căsătoriei. Noua reglementare rupe de practica actuală, în care, în lipsa unui acord între foștii parteneri, cel care dorea să păstreze numele trebuia să justifice în instanță motive „temeinice”. Inițiatorii consideră că această condiționare nu mai reflectă realitățile sociale și, mai ales, limitează un drept fundamental.

Potrivit textului propus, „la desfacerea căsătoriei prin divorţ, fiecare dintre soţi poate alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele purtat anterior. Instanţa ia act de această manifestare de voinţă prin hotărârea de divorţ”. În plus, dacă nu există o opțiune exprimată explicit, regula se schimbă radical: numele din timpul căsătoriei va fi păstrat automat de ambii foști soți.

Schimbarea esențială adusă de proiect este înlocuirea ideii de consens cu cea de „manifestare de voință”. Astfel, decizia privind numele nu mai depinde de acordul fostului partener și nici de aprobarea instanței, devenind un act individual.

Această abordare are implicații inclusiv în procedurile de divorț pe cale administrativă sau notarială, unde până acum acordul asupra numelui era o condiție necesară. Eliminarea acestei cerințe ar putea simplifica și accelera procesele de separare.

Inițiatorii își fundamentează demersul pe principiul drepturilor fundamentale. În expunerea de motive se arată că numele nu este doar un element formal, ci o componentă esențială a identității personale și profesionale.

„Păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei după divorţ reprezintă o problemă circumscrisă drepturilor fundamentale ale omului şi, inerent, de autonomia personală a fiecărui cetăţean”, se precizează în document. Totodată, se subliniază că „libertatea de a-l păstra nu poate fi condiţionată de acordul unei terţe persoane, chiar dacă aceasta este fostul soţ”.

În practică, schimbarea vine în sprijinul celor care și-au construit cariera sau reputația sub un anumit nume și ar putea suferi prejudicii în urma unei modificări forțate.

Noua lege are și o dimensiune socială importantă. Menținerea aceluiași nume poate contribui la stabilitatea relațiilor familiale, în special atunci când există copii. În astfel de cazuri, uniformitatea numelui poate evita confuzii și situații birocratice complicate.

Pe de altă parte, proiectul elimină o povară procedurală: aceea de a demonstra în instanță un „interes legitim serios” pentru păstrarea numelui. Practic, decizia devine una personală, nu una supusă validării judiciare.

Inițiatorii susțin că modificarea aliniază legislația românească la tendințele europene. În mai multe state, păstrarea numelui după divorț este deja o opțiune liberă, necondiționată de acordul fostului partener.