Potrivit Direcţiei pentru evidenţa persoanelor şi administrarea bazelor de date, 1.175.582 sunt femei şi 607.889 bărbaţi care poartă acest nume sau derivate ale lui.

[eadvert]

Dintre prenumele feminine, cel mai întâlnit este Florentina – 134.621 de persoane poartă acest nume.

În rândul bărbaţilor, cel mai întâlnit este prenumele Florin – 344.058, dar şi Florian – 51.438.

Prenumele feminine întâlnite sunt: Anemona – 1.118; Angela – 57.208; Angelica – 28.015; Brânduşa/Brandusa – 1.146; Brînduşa/Brindusa – 5.121; Camelia – 73.895; Crina – 21.265; Crinela – 860; Crinuta/Crinuţa – 998; Crizantema – 295; Crăiţa – 302; Dalia – 4.105; Daria – 61.199; Delia – 41.326; Floarea – 57.570; Flora – 769; Florea – 39; Floriana – 4.901; Florica – 79.543; Floricela – 4; Floricica – 1.606; Florina – 83.177; Florinela – 3.102; Garofiţa/Garofita – 2.911; Gentiana/Genţiana – 452; Gherghina – 14.847; Hortensia – 700; Iasmina – 14.271; Iris – 10.192; Liliana – 99.864; Lăcrămioara/Lacramioara – 31.002; Malina/Mălina – 5.551; Margareta – 39.112; Micşunica/Micsunica – 551; Narcisa – 16.620; Ortansa – 2.220; Ortensia – 292; Panseluţa/Panseluta – 436; Romaniţa/Romanita – 503; Rosa – 612; Roza – 3.469; Steluta/Steluţa – 15.852; Trandafira – 1.397; Veronica – 63.824; Violeta – 57.860; Viorela – 3.105; Viorica – 127.487; Zambila – 228 şi Zambilica – 39.

În rândul bărbaţilor, se pot întâlni prenume precum: Bujor – 1.277; Crin – 220; Crinu – 764; Florentin – 26.218; Floricel – 848; Floricică/Floricica – 3; Florică/Florica – 2.555; Florin – 344.058; Florinel – 13.831; Ghiocel – 1.128; Iasmin – 853; Iris – 53; Lilian – 3.231; Malin/Mălin – 496; Micsunel/Micşunel – 92; Mugur – 976; Mugurel – 8.727; Mărgărit – 565; Narcis – 15.778; Trandafir – 1.906; Viorel – 132.872.

Salcia – simbolul Floriilor

Salcia, simbolul sărbătorii de Florii, este înconjurată de legende, fiind considerată un protector al roadelor şi locuinţelor în cultul bisericesc, dar reprezintă şi una dintre soluţiile în combaterea eroziunii şi stabilizarea solului, având şi proprietăţi medicinale.

Creştinii ortodocşi sărbătoresc duminică, cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti, Intrarea Domnului în Ierusalim, sărbătoare cunoscută sub denumirea de Florii. Potrivit tradiţiei, în această zi oamenii duc la biserică ramuri de salcie, care sunt sfinţite şi puse apoi la icoane, la pomii fructiferi pentru a-i ajuta să rodească sau la uşa casei pentru ca locuinţa să fie protejată tot timpul anului. Salcia înlocuieşte la români ramurile de măslin şi de finic cu care Mântuitorul a fost întâmpinat de creştini ca un adevărat împărat.

“Salcia este apreciată foarte mult în cultul bisericii, mai ales cu prilejul sărbătorii Floriilor, când Mântuitorul a intrat în Ierusalim unde a fost întâmpinat de popor, de mulţimi cu flori şi cu ramuri de finic în mâini. Poporul L-a primit ca un împărat al păcii şi i-au recunoscut Dumnezeirea şi statutul de Împărat al cerului şi al pământului. Oamenii, de bucurie, au venit cu darurile lor şi pentru că majoritatea erau oameni simpli au rupt ramuri de finic şi l-au întâmpinat.

La noi în România nu creşte finicul, această plantă din Ţara Sfântă şi atunci a fost apreciată foarte mult salcia. Poporul român a introdus-o în cultul bisericii pentru că ea acum primăvara de Florii este cea mai harnică, înfrunzeşte şi ramurile ei sunt frumoase. Totodată, se şi modelează frumos asemenea coroniţei Mântuitorului şi sunt sfinţite ramurile de salcie în Duminica Floriilor, sunt stropite cu Aghiasmă Mare şi atunci ramurile acestea care închipuie intrarea Mântuitorului în Ierusalim sunt duse acasă şi sunt păstrate la icoane, de regulă, de la un an la altul. Ierarhii noştri au vorbit frumos despre această specie”, a declarat pentru AGERPRES directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV), Costel Vînătoru, care este şi preot.

Potrivit legendelor, forma salciei nu a fost întotdeauna cea pe care o cunoaştem astăzi. Răstignirea şi biciuirea Mântuitorului Iisus Hristos au făcut-o să plângă şi din smerenie să se aplece cu ramurile spre pământ.

“În jurul salciei s-au ţesut foarte multe legende şi foarte multe istorioare. În primul rând, a fost cea care a lăcrimat pentru Maica Domnului când l-a văzut pe pruncul Iisus răstignit pe cruce. Mai există o scriere în care se spune că Maica Domnului trebuia să ajungă la Mântuitorul care era răstignit şi trebuia să treacă peste o apă. Apa era destul de periculoasă şi o salcie şi-a plecat crengile astfel încât Maica Domnului a trecut pe salcie, peste râu. O altă istorioară spune că romanii au tăiat crengi dintr-o salcie şi l-au biciuit pe Mântuitorul şi atunci salcia s-a smerit şi s-a ruşinat când a văzut cum crengile ei au fost folosite pentru chinuirea Mântuitorului şi se pare că şi-a lăsat crengile în jos, pentru că ea ar fi fost zveltă, cu ramurile ridicate şi atunci a apărut salcia pletoasă, plângătoare, smerită, pentru că iată crengile ei le-au folosit romanii în batjocorirea şi chinuirea Mântuitorului”, a precizat Costel Vînătoru.

În afara ritualurilor bisericeşti, salcia este întrebuinţată în diferite domenii având în vedere proprietăţile sale deosebite. Din punct de vedere ornamental, este un element în decorarea grădinilor, reprezentând unul dintre principalii factori naturali de stabilizare a digurilor şi poate fi utilizată, datorită elasticităţii sale, la confecţionarea unor obiecte de uz casnic sau mobilă.

“Putem vorbi de salcia ornamentală. Sunt peste 350 de varietăţi de specii, în România regăsindu-se o mulţime de soiuri, de la salcia zveltă, la salcia creaţă, salcia plângătoare, cu ramurile atârnate către sol sau apă ori răchita. Multe dintre aceste varietăţi, în special cele care au forme frumoase, sunt folosite ca plante decorative pentru parcuri, grădini, pentru umbră. Ce este interesant, se prinde foarte uşor, în special pe cale vegetativă. Un fir de salcie înfipt în pământ, dacă îl uzi, se prinde repede. Pe lângă partea ornamentală, poate fi folosită pentru îndiguiri.

Poate stabiliza digurile acolo unde sunt în pericol de surpare, de aceea pe marginea unor canale, bălţi sau râuri găsim prezentă salcia. Deşi lemnul de salcie nu este apreciat pentru foc, au fost create soiuri hibride de salcie folosite ca plante energetice, ulterior transformate în peleţi.

Mai putem vorbi de utilizarea ei din cele mai vechi timpuri pentru confecţionarea unor obiecte, în special coşuri, târne, aranjamente, recipienţi, produse realizate din salcie împletită, din răchită. Răchita este o varietate de salcie cu ramuri elastice care se modelează foarte uşor. Se confecţionează mobilier din răchită, inclusiv acele coşuri cu care merg oamenii la biserică cu pomană, la festivităţi sau la nunţi. La ţară cele mai plăcute fluieraşe şi uşor de confecţionat erau cele din ramuri de salcie, pe tot felul de tonalităţi”, a explicat cercetătorul.

sursa: AGERPRES