Potrivit unei analize de specialitate, impactul cumulat al acestei taxe ar putea duce la o scumpire de aproape 1% a materialelor utilizate în construcții.

„Doar impozitul pe clădiri comerciale va crește prețul materialelor de construcții cu aproape 1%”, afirmă Cosmin Răileanu, fondator Depozit Virtual, citat de Agerpres.

Specialistul atrage atenția că dezbaterea fiscală din ultima perioadă a fost concentrată aproape exclusiv pe impozitul pe profit, în timp ce alte taxe, cu efecte structurale, au fost trecute în plan secund.

„În ultimele luni, discuția despre fiscalitate s-a concentrat aproape exclusiv pe impozitul pe profit și pe modul în care noile reguli vor afecta companiile. Mai puțin discutat este însă faptul că impozitele nu acționează doar asupra profitului, ci și asupra structurii de cost a business-urilor, iar acest efect ajunge, în final, în prețurile plătite de consumatori. Un exemplu relevant este impozitul pe clădiri comerciale și logistice, un cost fix care apasă direct asupra modelelor de business bazate pe spații mari, stocuri și logistică extinsă – exact modelul dominant în retailul de materiale de construcții”, spune acesta.

Cost fix, impact major

În cazul spațiilor comerciale și logistice de mari dimensiuni, impozitul este calculat ca procent din valoarea impozabilă a clădirii, nivelul taxei fiind stabilit de autoritățile locale. Pentru depozite și centre logistice evaluate la zeci de milioane de euro, nota de plată anuală poate ajunge la zeci sau chiar sute de mii de euro.

Deși acest cost poate părea redus în raport cu cifra de afaceri, efectul său real devine vizibil atunci când este raportat la marja comercială. În retailul de volum, impozitul pe clădire poate ajunge să consume între 0,3% și 0,7% din adaosul comercial, apropiindu-se, în unele situații, de pragul de 1%.

Potrivit lui Răileanu, aceste costuri suplimentare nu rămân la nivelul bilanțurilor contabile, ci sunt incluse treptat în prețurile finale.

„Atunci când costurile fixe cresc pe întreg lanțul – de la producție la retail – ele nu dispar, ci se transferă în preț. De aceea vedem o presiune structurală, nu conjuncturală, asupra prețurilor. Acest context creează o oportunitate clară pentru modele de business care funcționează ca platforme și reduc dependența de spații fizice mari și de lanțuri logistice costisitoare”, arată fondatorul Depozit Virtual.

Distribuția materialelor de construcții se bazează, în continuare, pe un sistem conceput într-o perioadă în care spațiile erau mai ieftine, iar stocurile mari reprezentau un avantaj. În prezent, însă, acest model generează cheltuieli ridicate fără a adăuga valoare produsului.

Mii de metri pătrați de depozite presupun costuri constante cu impozitele, utilitățile, întreținerea, personalul și logistica internă, costuri care ajung, în cele din urmă, în factura plătită de client.

Presiune asupra unui model depășit

Pentru cumpărătorul final – fie proprietar de locuință, fie dezvoltator imobiliar – diferența nu se reflectă în calitatea materialelor, ci în preț. Materialele sunt aceleași, însă traseul lor de la producător la șantier este mai lung și mai costisitor.

„Impozitul pe clădiri pune presiune pe un model de business construit pentru o altă epocă. Sunt mii de metri pătrați de depozite care nu adaugă valoare materialelor, dar adaugă costuri. În momentul în care aceste costuri cresc, ele nu pot fi absorbite, ci se transferă în preț. Asta explică de ce materialele se scumpesc chiar și atunci când producția nu se schimbă. Industria materialelor de construcții va fi nevoită să se adapteze. Nu vorbim despre dispariția magazinelor fizice, ci despre nevoia de a regândi lanțul prin care materialele ajung de la fabrică la șantier, într-o piață care a rămas mult prea tradițională”, a declarat Cosmin Răileanu.

În acest context, presiunea fiscală tot mai mare scoate la suprafață slăbiciunile unor modele de business rigide, construite în jurul unor suprafețe extinse de depozitare și al unor investiții imobiliare costisitoare, care devin din ce în ce mai dificil de susținut.

Cosmin Răileanu subliniază că „impozitul pe clădiri nu este cauza tuturor scumpirilor, dar este un factor care expune limitele unui sistem costisitor, construit într-o perioadă în care condițiile economice erau diferite”.