În marile orașe, dar și în comunitățile mai mici, câinii și pisicile fac parte din viața de zi cu zi a familiilor. În mediul urban însă, conviețuirea la bloc ridică frecvent o întrebare sensibilă: pot fi proprietarii obligați să plătească o taxă suplimentară pentru animalele pe care le țin în apartament?

Regimul juridic al asociațiilor de proprietari este stabilit prin Legea nr. 196/2018, actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea condominiilor. Textul legii nu conține prevederi exprese privind instituirea unei taxe pentru animalele de companie deținute în apartamente.

Cu toate acestea, legea acordă adunării generale a asociației competența de a adopta hotărâri cu privire la administrarea și gestionarea proprietății comune. În practică, unele asociații au interpretat această competență ca incluzând posibilitatea de a stabili contribuții suplimentare pentru proprietarii de câini sau pisici, invocând costuri crescute de întreținere ori igienizare a spațiilor comune.

Pentru ca o astfel de hotărâre să fie valabilă, ea trebuie adoptată cu respectarea condițiilor de cvorum și majoritate prevăzute de lege. În lipsa acestora, decizia poate fi anulată. Potrivit actului normativ, hotărârile adunării generale pot fi contestate în instanță dacă sunt contrare legii, statutului asociației sau dacă aduc prejudicii unor membri. Cu alte cuvinte, simpla adoptare a unei taxe nu o face automat și legală; ea trebuie să fie justificată, nediscriminatorie și corect fundamentată.

De exemplu, impunerea unei sume fixe fără a demonstra existența unor cheltuieli suplimentare reale ar putea fi considerată abuzivă. În schimb, dacă se dovedește că animalele generează costuri concrete – cum ar fi curățenie suplimentară în spațiile comune – asociația ar putea avea o bază mai solidă pentru o astfel de măsură.

Pe lângă regulile interne ale asociațiilor, consiliile locale pot adopta hotărâri privind condițiile de deținere a animalelor în localitate: obligativitatea sterilizării, a microcipării, reguli de plimbare sau sancțiuni pentru nerespectarea normelor de igienă. Totuși, aceste reglementări vizează în general ordinea publică și sănătatea comunității, nu stabilirea unor taxe de întreținere la nivel de bloc.

Deținerea unui animal într-un apartament implică atât drepturi, cât și responsabilități. Proprietarii trebuie să se asigure că animalele nu produc disconfort vecinilor – zgomot excesiv, mirosuri persistente sau deteriorarea spațiilor comune. În paralel, vecinii nu pot impune restricții arbitrare în lipsa unui temei legal clar.