Cele două nu oferă însă același nivel de protecție, diferențele fiind legate de unitățile medicale în care pot fi folosite, serviciile acoperite și costurile care pot rămâne în sarcina pacientului în cazul unei urgențe.

România le permite persoanelor asigurate în sistemul public de sănătate să beneficieze, în anumite condiții, de servicii medicale în statele Uniunii Europene, Spațiului Economic European, Elveția și Regatul Unit. În același timp, o asigurare privată de călătorie poate oferi o protecție suplimentară, în funcție de serviciile și riscurile incluse în poliță, a transmis Digi24.

Unde poate fi folosit Cardul European de Sănătate

Denumirea oficială este Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate (CEASS). Documentul dovedește calitatea de asigurat și permite accesul la îngrijirile medicale necesare în timpul unei șederi temporare în străinătate, în condițiile sistemului public din țara vizitată.

Potrivit Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, CEASS poate fi utilizat în călătorii turistice, profesionale, familiale sau pentru studii. În legislația aplicabilă în România, șederea temporară înseamnă o deplasare de cel mult șase luni.

CEASS nu trebuie confundat cu cardul național de sănătate, folosit pentru serviciile acordate în România. Documentul european este recunoscut în toate cele 27 de state membre UE, în Islanda, Liechtenstein și Norvegia, precum și în Elveția și Regatul Unit.

Titularul beneficiază de tratamentul devenit necesar în aceleași condiții și la aceleași costuri ca persoanele asigurate în statul respectiv. Prin urmare, drepturile sunt stabilite de legislația țării în care este solicitată asistența medicală, nu de regulile sistemului românesc.

Ce servicii sunt acoperite prin CEASS

Cardul poate fi folosit atunci când, în timpul călătoriei, apare o problemă de sănătate care necesită îngrijiri înainte de întoarcerea în România. Necesitatea tratamentului este apreciată în funcție de starea pacientului și durata șederii.

Protecția nu se limitează la urgențe. Pot fi acoperite, în funcție de situație, consultații, investigații, tratamente, medicamente sau servicii spitalicești devenite necesare în timpul deplasării.

Serviciile trebuie însă acordate de furnizori incluși în sistemul public sau în sistemul de securitate socială al statului respectiv, decontarea realizându-se ulterior între instituțiile competente.

Dacă un anumit serviciu este gratuit pentru localnicii asigurați, titularul CEASS nu trebuie să suporte integral costurile. În schimb, dacă legislația țării respective prevede coplată pentru consultații, proceduri ori medicamente, aceasta poate fi achitată și de călătorul român.

Comisia Europeană precizează că documentul oferă acces la sistemul public în aceleași condiții și la aceleași costuri aplicate persoanelor asigurate din țara vizitată. CEASS nu oferă un regim preferențial și nu elimină contribuțiile sau taxele prevăzute la nivel local.

Ce nu este acoperit de Cardul European de Sănătate

CEASS nu poate fi folosit atunci când scopul deplasării este obținerea unui tratament medical planificat. Pentru asemenea situații există alte proceduri, inclusiv autorizarea prealabilă și eliberarea documentului portabil S2, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

Nici serviciile oferite exclusiv în sistemul privat nu sunt decontate. Înainte de acordarea îngrijirilor, pacientul trebuie să verifice dacă unitatea medicală aparține sistemului public sau are contract cu sistemul de securitate socială din țara respectivă.

De asemenea, CEASS nu acoperă repatrierea medicală, transportul specializat înapoi în România ori prejudiciile provocate de pierderea sau furtul bunurilor. Din acest motiv, Comisia Europeană precizează că documentul nu înlocuiește o asigurare de călătorie.

Cine poate obține CEASS și cum se solicită

Cardul poate fi solicitat de persoanele asigurate în sistemul românesc de asigurări sociale de sănătate. Dreptul este individual, astfel că fiecare membru al familiei, inclusiv copiii, trebuie să aibă propriul document.

Înainte de emitere, casa de asigurări verifică statutul solicitantului. Cetățenia română sau domiciliul în țară nu sunt suficiente dacă persoana nu figurează ca asigurată.

Printre cei care pot beneficia de CEASS se numără pensionarii asigurați în România, șomerii înregistrați care beneficiază de asigurare medicală, elevii, studenții și ucenicii fără venituri din muncă, dar înregistrați ca asigurați, copiii minori coasigurați prin părinți sau tutori și persoanele care achită individual contribuțiile de sănătate și pot dovedi plata acestora la zi.

Cererea poate fi depusă online, prin platforma cardeuropean.ro, sau la casa de asigurări de sănătate în evidența căreia se află solicitantul, împreună cu documentele necesare pentru identificare și verificarea calității de asigurat.

CNAS precizează că documentul este emis și transmis în cel mult șapte zile lucrătoare de la înregistrarea cererii, motiv pentru care solicitarea este recomandat să fie făcută din timp. Eliberarea este gratuită, costul fiind suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar cardul este valabil doi ani de la emitere.

Dacă emiterea cardului nu este posibilă din motive excepționale sau plecarea are loc într-un termen mai scurt de șapte zile lucrătoare, casa de asigurări poate elibera un certificat provizoriu de înlocuire.

Acesta oferă aceleași drepturi ca CEASS, dar este valabil numai pentru perioada înscrisă în document. Certificatul poate fi solicitat și de persoanele aflate deja în străinătate dacă au pierdut cardul, acesta a fost furat sau distrus, nu este recunoscut de furnizor ori nu a fost obținut înaintea plecării. În asemenea cazuri, asiguratul trebuie să contacteze casa de asigurări de care aparține.

Ce oferă în plus asigurarea privată de călătorie

O asigurare privată poate oferi, în funcție de poliță, protecție financiară pentru probleme medicale apărute în timpul călătoriei, dar și pentru anumite situații care afectează bunurile asiguratului.

Bogdan Orescovici, expert broker, a explicat pentru Digi24.ro că polița trebuie încheiată înainte de plecare și poate avea o valabilitate cuprinsă între două zile și un an. Aceasta produce efecte exclusiv în afara României.

Costul diferă în funcție de destinație, durata călătoriei, vârsta persoanelor asigurate și riscurile suplimentare incluse, astfel că prețul poate varia considerabil de la o călătorie la alta.

De ce CEASS nu înlocuiește asigurarea privată

Cele două forme de protecție au roluri diferite. CEASS poate fi utilizat în sistemul public de sănătate, în limitele stabilite de legislația țării vizitate, în timp ce o poliță privată poate include și servicii medicale oferite în unități private.

În multe țări occidentale, numărul unităților medicale publice este mai redus, iar accesul prin sistemul public poate presupune verificarea statutului de asigurat și a drepturilor de care beneficiază pacientul în statul respectiv.

O diferență importantă este repatrierea medicală, care nu este acoperită prin Cardul European de Sănătate. În cazul unei probleme grave, transportul specializat până în România poate ajunge la costuri de zeci de mii de euro.

În funcție de poliță, asigurarea privată poate include și servicii de asistență disponibile 24 de ore din 24, șapte zile din șapte, inclusiv în limba română, care pot ajuta la gestionarea unei urgențe și la comunicarea cu unitatea medicală din străinătate.