Patimile sau Pătimirile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare și înfricoșătoare.

Ele sunt sfinte, pentru că Cel ce suferă este nevinovat, este ‘Sfântul lui Israel’, Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Cel despre Care îngerul Gavriil i-a spus fecioarei Maria: ‘Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema’ (Luca 1, 35).

Sunt mântuitoare, deoarece, îndurând aceste Pătimiri sau ispite ale durerii, Hristos ca Om nu Se desparte de Dumnezeu – Tatăl; El rămâne împlinitor al voinței lui Dumnezeu, ‘ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte de cruce’ (Filipeni 2, 8), vindecând pe om de neascultare și mântuindu-l de despărțirea lui de Dumnezeu – Izvorul vieții.

Patimile sau Pătimirile sunt înfricoșătoare, pentru că Cel ce pătimește în trup nu este numai om, ci este Dumnezeu – Omul. Și pentru că Cel ce pătimește pe Cruce este Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, se fac minuni în cer și pe pământ: soarele se întunecă, în semn de doliu, iar pământul se cutremură, în semn de înfricoșătoare uimire.

‘Nu puține fărădelegi cumplite au fost în istoria neamului omenesc. Conștiința protestează împotriva lor. Dar oricât de cumplite ar fi toate aceste fărădelegi, ele sunt nimic, sunt ca un fir de praf față de un munte uriaș, ca o picătură de apă față de ocean dacă stăm să ne gândim la cea mai mare dintre fărădelegi: la groaznica ucidere a Fiului lui Dumnezeu, a Celui Care S-a pogorât din ceruri pe pământ pentru a mântui neamul omenesc, a Celui Care era blând și liniștit, Care trestia frântă nu o va zdrobi și feștila (fitilul) ce fumegă nu o va stinge (Isaia 42, 3), Care a fost plin de dragoste față de neamul omenesc – de dragoste nepământească, de dragoste cum pământul nu mai văzuse și nu-și închipuise niciodată. El a fost dat morții, sângele Lui curge pe Cruce… ‘, spune Sfântul Luca al Crimeii (‘Predici la Triod – La porțile Postului Mare’ ).

Pentru ce a fost nevoie de această jertfă cutremurătoare pentru păcatele întregii lumi, pentru păcatele noastre?

Fiindcă ele puteau fi iertate și răscumpărate numai cu prețul Sângelui Dumnezeu-Omului. Numai Dragostea cea mai vie, neasemuit mai mare decât oceanul, a putut birui răutatea diavolului și strica stăpânirea lui asupra noastră.

În Sfânta și Marea Vineri se postește total, încât nici chiar Sfânta Liturghie nu se săvârșește. Iar motivația este aceasta: ‘Așa am luat din sfintele porunci ale Sfinților Apostoli, să nu mâncăm în Vinerea Mare; că și cuvântul Domnului către farisei zice: ‘Dacă se va lua mirele de la dânșii, atunci vor posti în acele zile’ ‘. (cf. Matei 9, 14-15; Marcu 2, 19-20; Luca 5, 34-35)

Adesea, oamenii trec prin necazuri, prin suferințe, iar dacă această trecere a lor prin suferință îi apropie mai mult de Dumnezeu prin rugăciune și prin înduhovnicirea vieții lor, atunci au început să simtă puterea Crucii și puterea învierii în viața lor.

‘Să rugăm pe Hristos – Domnul să ne dăruiască puterea aceasta duhovnicească a iubirii îndelung-răbdătoare, a dragostei duhovnicești curate nu numai când ne merge bine, ci și când trecem prin încercări și prin necazuri, pentru a simți bucuria iubirii lui Hristos Cel Răstignit și înviat pentru noi, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire’ (https://basilica.ro). (surse: https://basilica.ro; ‘Predici la Triod – La porțile Postului Mare’, Sfântul Luca al Crimeii, București, 2004)

sursa: AGERPRES